Ghidigeniul, județul nostru și țara sunt reprezentate și peste hotare de o gălățeancă fără somn: în 2019, a fost premiată la... Beirut, în cadrul Concursului Literar al Fundației "Naji Naaman" din Liban, pentru poezie, la secțiunea Creativitate, poeziile fiindu-i traduse apoi în limba engleză și publicate într-o antologie care-i cuprinde pe cei 60 de câștigători din toată lumea ai concursului.
Cred că nici nu mai știe pe de rost numărul distincțiilor importante primite. A fost recompensată, pentru activitatea literară, și cu Diploma de excelență din partea Institutului Cultural Român de la Chișinău. Și tot acolo, numele îi apărea în anul 2020 în "Enciclopedia scriitorilor contemporani", lucrare îngrijită de academicianul Mihai Cimpoi și de poetul Traian Vasilcău.
A scris şi publicat teatru, evocând vizitele reginei Maria la prietena sa, gălăţeanca Sybille Chrissoveloni - piesă jucată de elevi chiar în faţa Palatului din Ghidigeni (unde fiica sa, arhitectă, a desfăşurat un proiect). Ba a fost publicată şi în "Wortvergessen" - o antologie lirică în limba germană, precum și în volumul "Roua de cuvinte" - antologie de poezie a Cenaclului de poezie "Schenk", condus de dr. Christian Wilhelm Schenk, român din Germania. În 2020, a cucerit Premiul I la secțiunea "Poezie pentru diasporă" în cadrul Concursului Internațional "Metafore - Ana Podaru". Aceste lucruri arată din plin că în acest "sat global" pământesc, unit prin internet, nu mai există comunități "mici", ci doar active ori, din contră, blazate!
- Nu sunteţi încă membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar faceţi parte, de anul trecut, din Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Bibliotecară cu studii superioare, sunteți un "produs" al bibliotecii, al unui cenaclu ori al întâlnirilor cu alți creatori?
- Stăm în biblioteca în care lucrez de 28 de ani, de când s-a născut fiica mea cea mare, care este arhitect acum, la București. Sunt "produsul" oamenilor, pentru că fără ei, de ce să nu recunosc, n-aș fi ajuns aici, în acest domeniu. De la fiecare om înveți ceva dacă vrei, de la fiecare primești, ca să poți da ceva la rândul tău.
Am avut modele câteva poete, în sensul că mi-a plăcut lirica lor, dar pe care nu le-am copiat, pentru că nu am furat niciun cuvânt de la nimeni. Marcantă a fost întâlnirea cu Passionaria Stoicescu, pe care o citeam de mult, de peste douăzeci de ani. Ne-am întâlnit la o lansare de carte, "Arhitectura pasiunilor", a poetului grec Haris Vlavianos, la București. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Metropolitană, invitată fiind de către Angela Bratzou, traducătoarea poeziilor. Mi-a tradus și mie poezii, publicate într-o carte în format mic la Atena, ca surpriză pentru când am fost acolo. Cu Angela Bratzou am legat o amiciție, o legătură specială aș spune, la Atena, unde am fost invitată la o sesiune de activități literare organizată de românii de acolo. A fost un eveniment pe cinste, au fost zile de neuitat, în care am avut ocazia sa merg pe Acropole și să văd templul zeiței Nike. Știți că urmează să spun că avem la Ghidigeni cavoul familiei Chrissoveloni de pe malul Bârladului, care este o copie fidelă a acestui vestit templu, a fost adus bucată cu bucată din Grecia. Ca să revin la Passionaria, vreau să vă spun că la acea lansare ne-am cunoscut și au urcat iar acele fire nevăzute care leagă oameni. Nu am crezut, cu douăzeci de ani în urmă, că poeta Passionaria Stoicescu va scrie despre poeziile mele, lucru care s-a întâmplat. Deci nimic nu vine la întâmplare, ci vine să ne marcheze, să ne urnească spre locuri ceva mai înalte.
Am întâlnit multe alte valori ale literaturii noastre. Am avut onoarea să stau de vorbă și să facem schimb de cărți cu domnul academician Mihai Cimpoi, de la Chișinău, cu care, la ora opt dimineață, în septembrie 2021, am stat în fața Hotelului "Traian" de la Iași, așteptând să plecăm la Chișinău. Fusesem invitată de directoarea Editurii "Princeps Multimedia", doamna Filomena Corbu, să particip la Festivalul Internațional de Poezie "Grigore Vieru" Iași - Chișinău, cu manifestări în ambele orașe.
Tot atunci l-am cunoscut personal și pe maestrul Eugen Doga, celebrul compozitor de valsuri, recunoscute în lume. Deci... oamenii te formează, dar nu oricum! Cred că trebuie să fii și tu un aluat bun, ca să iei forme frumoase. Postând pe net poezii, fragmente din lucrări, acestea au fost citite și apreciate, fapt pentru care mi s-au cerut cărți pentru concursuri și am fost invitată apoi la premiere.
Impresionată am fost când s-a jucat piesa mea, de către elevii școlii din comună. Am scris din drag de locurile natale și din dorința de a duce mai sus numele localității mele.
- Sunteţi membră a venerabilului cenaclu literar "Calistrat Hogaș" al Casei de Cultură din Tecuci. Ce evenimente din viaţa longevivului cenaclu puteţi evoca pentru cititori?
- Am ajuns la cenaclul din Tecuci datorită poetului Dionisie Duma, președintele cenaclului, care, din nefericire, nu mai este printre noi. Ne-am întâlnit la biblioteca din Tecuci, la o activitate literară, și am avut curajul să-i spun că scriu și eu poezii. Și mi-a spus: "Păi, să vedem ce scrieți! Să veniți la o ședință de cenaclu"... Mi-a spus data și ora. Şi m-am dus. Sunt zece ani de atunci. Nu pot să-i uit pe oamenii care m-au ajutat, pe cei care mi-au întins o mână spre a mă ridica ușor, ușor...
Port recunoștință poetei Eleonora Stamate, redactorul revistei "Tecuciul literar-artistic", revistă reprezentativă pentru zona noastră, domnului Ionel Necula, fost profesor de filosofie pe vremea când eram elevă la Liceul Nr. 2 Tecuci, actualmente Colegiul "Calistrat Hogaș", pe atunci profesor, acum critic literar şi eseist cunoscut. A scris și despre mine, despre lucrările mele istorice, dar și despre poezii. Fiecărui coleg de cenaclu am câte un motiv să-i mulțumesc pentru că suntem colegi.
