* Un nou premiu naţional * Publicată în SUA * Tradusă în chineză *
Gălăţeanca Oana Dugan a primit de curând cel de-al treilea premiu consecutiv la Concursul „Porni Luceafărul…” de la Botoşani, ediţia a XXIX-a, pentru critica operei eminesciene, un subiect deloc la îndemână, dată fiind marea concurenţă în domeniu.
Revista „Dacia Literară” i-a premiat cu această ocazie eseul cu titlul „Luceafărul – de la poezie metafizică, la cel mai lung poem de dragoste”.
Amintim şi că gălăţeanca se poate lăuda şi cu un premiu internaţional: în 2001, Uniunea Poeţilor Francezi i-a decernat premiul pentru critică literară.
Solicitată în SUA
Dar gălăţeanca noastră merge acum pe cai şi mai mari: i s-a solicitat şi acceptat spre publicare o lucrare despre literatura sino-americană, de către două jurnale profesionale academice: „US-China Foreign Language” şi „Sino-US English Teaching”, editate de David Publishing Company, USA.
Oana Dugan datorează această invitaţie mai puţin obişnuită pentru noi experienţei sale… chineze de cadru didactic universitar: a lucrat opt luni ca Visiting Professor (profesor invitat) la Universitatea din Shantou, China, unde a predat limba engleză şi a făcut cercetare, printr-un program american.
Tradusă în chineză
Gălăţeanca trece acum literar de bariera limbii orientale: „O suită de nouă nuvele cu iz extrem-oriental şi fulguraţii de fantastic îmi vor fi traduse în limba chineză şi vom vedea dacă şi publicate la Beijing, de către decanul facultăţii de Limba română din Beijing, domnul profesor Ding Chao”.
Într-un mesaj trimis la sfârşitul lunii aprilie, profesorul Ding îi scria gălăţencei în stilul profund oriental: „Timpul trece, dar prietenia rămâne şi dăinuie. Te felicit pentru succesul nuvelelor! Îmi va face mare plăcere să le citesc şi să le traduc”.
Între timp, nuvelele au fost în parte traduse. „Aceste tentative de traducere se adaugă bunelor relaţii dintre cele două ţări, mai ales la nivel cultural – spune Oana Dugan.
„Iar publicarea în America mă mulţumeşte fiindcă, cel puţin în mintea mea, se adaugă nu numai relaţiilor dintre noi şi americani, dar şi acelor relaţii iniţiate prin anii ’70, când China îşi începea relaţiile diplomatice cu America prin intermedierea României. Ceva asemănător, dar la alte niveluri…”.
Încă o pietricică adăugată la „podul” care trece peste mări şi ţări al Galaţiului cultural!
