* Discuţie cu academicianul Sorin Dumitrescu, pictor şi grafician român, preşedintele Fundaţiei „Anastasia” *
Am reţinut în discuţia cu academicianul Sorin Dumitrescu, în linii foarte mari, aspecte despre importanţa respectării Icoanei Nefăcută de mână omenească, Icoană recomandată ca Model al Modelului de Sfinţii Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic din 787.
Am adus în atenţie şi câteva aspecte care au dus la înstrăinarea Apusului de frumoasa Icoană Bizantină, cea al cărei Chip imprimat pe pânză este al Mântuitorului Însuşi.
De asemenea, am făcut o sumară trecere în revistă a cauzelor care au dus la „schisma de după Schismă”, cum spune Maestrul Sorin Dumitrescu, fapt produs după 1054, când Biserica Nedespărţită a trecut prin Marea Schismă, ruptură însoţită - începând cu Duecento - de înlocuirea Icoanei Bizantine cu tabloul religios.
Reporter: Aţi subliniat în linii foarte mari câteva aspecte care au dus la înlocuirea Icoanei bizantine cu tabloul religios. Avem noi atâta înţelepciune să acceptăm că Icoana Bisericii Nedespărţite este un mijloc de dialog între creştini?
Sorin Dumitrescu: În cartea „Noi şi Icoana” nu fac decât să constat, cu mijloacele care-mi sunt la îndemână, că înlocuirea canonului a fost un proces îndelung, finalizat în Duecento. Că, în Apus, ruptura Icoanei Bizantine din Duecento - schismă a unităţii icoanei bizantine - a avut drept scop imediat demolarea până la temelii a canonului Bisericii Una, ruptură urmată destul de curând de schimbarea dreptarului.
Am zis corect „demolarea canonului”, fiindcă nici astăzi Occidentul nu a găsit un substitut doctrinar de talia canonului bisericesc bizantin. Fireşte, Icoana bizantină a Bisericii Nedespărţite rămâne un prilej de regăsire, de comuniune între noi şi Hristos, între toţi creştinii din întreg spaţiul creştin.
Reporter: În acest context, Răsăritul creştin - cu toate greutăţile - a reuşit să „rămână fidel Tradiţiei”, însă anumite „reverberaţii” nedorite au fost înregistrate la nivelul practicii…
Sorin Dumitrescu: Răsăritul creştin nu a fost ispitit, nici obligat vreodată să demoleze canonul bizantin al Bisericii Una, deşi au fost presiuni. Biserica Ortodoxă a fost nevoită în urma teribilei Schisme de la 1054 să-şi asume singură calitatea de moştenitoare şi continuatoare a misiunii şi pastoraţiei ecleziologice şi duhovniceşti a Bisericii Nedespărţite.
Biserica din Răsărit a reuşit să supravieţuiască duhovniceşte primei rupturi, Marii Schisme de la 1054, fără a fi nevoie să renunţe la canonul bisericesc, însă nu a reuşit să ferească Icoana de reverberaţiile celei de-a doua schisme, care, spuneam, a fost declanşată în Duecento prin înlocuirea canonului cu un stilul cultural... Influenţele se simt şi astăzi.
Reporter: „Bizanţ după Bizanţ”, spune savantul Nicolae Iorga, referindu-se firesc la renaşterea continuă a Bisericii Bizantine în vremuri şi condiţii nu tocmai propice. Astăzi, mai avem noi sentimentul descendenţei şi apartenenţei la Bizanţ? Ce înseamnă „bizantin”?
Sorin Dumitrescu: Bizantin înseamnă Arta Bisericii nedespărţite. Numai unitatea Bisericii prezintă un beneficiar pentru o Artă a Bisericii una, nu o Biserică mutilată.
Dacă fraţii catolici se simt bine fără noi, noi nu ne simţim bine fără ei; resimţim o jumătate din noi ca derapată şi asta a dus la paguba deplinătăţii, a deplinătăţii pleromei Bisericii cu consecinţe în caracterul ecleziologic al Icoanei.
Reporter: Credeţi că va mai fi vreodată atinsă unitatea Bisericii Nedespărţite?
Sorin Dumitrescu: Sunt un mare doritor al unităţii; aştept unitatea Bisericii cu mare emoţie, dar o parte din mine păstrează şi partea călugărilor noştri care nu văd acest pas realizat. Sunt însă de acord că aceste demersuri trebuie făcute cu maximă atenţie, ca să nu cădem din lac în puţ…
Reporter: Sunt şi teologi romano-catolici care atrag atenţia asupra revenirii la învăţătura Bisericii Primare, cheamă în mod direct la Icoana Bisericii Nedespărţite.
În privinţa Icoanei Bizantine îmi vine în minte cartea preotului catolic (din Franţa) Daniel Rousseau care, în volumul „Icoana - lumina feţei tale” (lucrarea sa de doctorat, tradusă şi la noi), aduce în atenţie învăţătura Bisericii Nedespărţite… De fapt, întreagul volum este o chemare a Apusului la Icoana Bisericii Nedespărţite ca mijloc de dialog şi comuniune în Hristos.
Sorin Dumitrescu: Da, această carte este altceva faţă de ce s-a scris în Apus şi treziri occidentale sunt peste tot, dar sunt treziri fără ca să ştii unde să te trezeşti... Noi trebuie să ştim unde ar urma să ne trezim, o unitate cum a fost în primul Mileniu nu mai poate fi refăcută…
