În anul 2020, la 10 iunie, după o grea suferință, se stingea din viață, în locuința sa din Galați, pictorul Gheorghe Mihai-Coron, membru marcant al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Asociației Internaționale de Artă cu sediul la Paris, unul dintre cei mai valoroși artiști de la Dunărea de Jos, care a contribuit din plin la consolidarea, dezvoltarea și afirmarea plasticii din această zonă a țării pe plan național și internațional. A slujit, de asemenea, cu pasiune, devotament și înalt profesionalism învățământul preuniversitar din Galați, în calitate de profesor de Educația Plastică și coordonator de lucrări ale cadrelor didactice pentru obținerea gradului didactic I.
La numai doi ani de la plecarea sa la Tatăl Ceresc, cunoscutul istoric și critic de artă Corneliu Stoica i-a consacrat un substanțial album de artă, apărut la prestigioasa Editură „Axis Libri”, album finanțat de soția artistului, doamna învățătoare Anișoara Mihai. Este al doisprezecelea album de artă al autorului consacrat unei individualități a plasticii gălățene, după cele dedicate pictorilor Nicolae Mantu (2003, 2015), Mihail Gavrilov (2010), Teodor Vișan (2003, 2015), Nicolae Einhorn (2008), Sterică Bădălan (2019), Eugen Holban (2020), Gheorghe Suciu (2020), Marcel Bejan (2021) și sculptorului Silviu Catargiu (2022).
Albumul are formatul 20 x 22 cm, 180 pagini, este tipărit pe hârtie cretată lucioasă de 170 gr/m.p. și cuprinde în structura sa un Studiu critic, intitulat ”Gheorghe Mihai-Coron, un spațiu al liniștii și echilibrului”, un Grupaj fotografic conținând 44 de imagini cu caracter documentar, Antologie critică (extrase din articole și cronici plastice din presă, dicționare, albume de artă și cataloage, semnat de criticii de artă Maria Magdalena-Crișan, Aurel Leon, Constantin Prut, Virgil Mocanu, Cristina Angelescu, Alexandra Titu, Marin Mihalache, Mariana Cocoș-Tomozei, Valentin Ciucă, poetul Alexandru Andrițoiu, prozatorul Mircea Ionescu, jurnaliștii Radu Macovei, Valentin Udrescu și Dan Basarab-Nanu, manager al Muzeului de Artă Vizuală Galați), Bibliografie elaborată cu sprijinul doamnei Camelia Toporaș, responsabil al Compartimentului Informare Bibliografică din cadrul Bibliotecii „V.A. Urechia” Galați și al consultării de către autor a arhivei pictorului, păstrate de soția acestuia), Rezumate în limbile franceză și engleză, ambele datorate traducătoarei Cornelia Bujor, 160 de reproduceri color după lucrări ale artistului și o Fișă a autorului cu titlurile cărților publicate de-a lungul timpului („De același autor”).
Studiul lui Corneliu Stoica, în prima parte, conține referințe asupra principalelor coordonate ale biografiei lui Gheorghe Mihai-Coron (date despre familie, studii, expoziții personale în țară, în Germania și în Franța, participări la manifestări colective de profil organizate pe plan local, județean, interjudețean, național, donații făcute de artist, distincții etc.), iar în cea de a doua parte este făcută o analiză pertinentă a operei artistului, avându-se în vedere genurile cultivate de acesta: peisaj, natură statică cu flori, portret, nud, compoziție cu mai multe personaje.
Referindu-se la peisaj, autorul, subliniind că satul din zonele colinare, așa cum s-a păstrat în memoria sa afectivă, și mediul acvatic al Dunării și Deltei au fost motivele care l-au atras cu predilecție pe Gheorghe Mihai-Coron, menționează că pentru artist „natura nu a fost doar un motiv pictural, ci un intermediar de comunicare a unor profunde stări sufletești. El nu a urmărit identificarea acesteia în suprafața pictată, prezentarea datelor realului în forma lor fotografică, ci mai ales relația intimă la contactul cu elementele ce compun priveliștea respectivă. Din ceea ce l-a impresionat, artistul a eliminat detaliile, a reținut ceea ce a crezut esențial, a adăugat ceea ce sensibilitatea sa a considerat necesar. Imaginile obținute se cer urmărite în intimitate, dialogul exclude emfaza, conducând mai mult spre pătrunderea semnificațiilor ce se ascund în spatele formelor și culorilor. Peisajele sale sunt rodul bucuriei pe care artistul a trăit-o în fața naturii, o bucurie cenzurată însă de eul său lăuntric, exprimată într-o gamă potențată, de un lirism reținut, deloc auster, purtător al unei melancolii ce învăluie imaginile emanatoare ale unei poezii diafane, rostite parcă în șoapta izvoarelor sau a tremurului frunzelor plopilor”. În tehnica acuarelei, artistul a obținut efecte cromatice care ating rafinamentul și care i-au uimit și pe profesorii săi de la Iași, Adrian Podoleanu și Petru Hârtopeanu. „A pictat, notează autorul, umed pe uscat, dar mai ales umed pe umed, aceasta din urmă fiind o manieră mai puțin dirijată și care cere rapiditate în execuție. Se produce acel miracol al fuziunii culorilor, al topirii acestora în spațiul unor ansambluri în care poezia este la ea acasă, se obține o anumită catifelare a suprafețelor”. În naturile statice, florile au fost pictate numai în poziție verticală, uneori lujerele fiind întrerupte și reluate, încât, scrie Corneliu Stoica, „se creează în spațiul plastic o atmosferă de imponderabilitate, florile par a ieși din materialitatea lor, tinzând să zboare, să se înalțe”.
Reproducerile, 160 la număr, provin majoritatea din colecția familiei, de la câțiva colecționari, dar și din patrimoniul Bibliotecii „V.A. Urechia” și al Muzeului de Artă Vizuală. Imprimarea lor tipografică redă cu fidelitate formele și coloristica tablourilor originale, astfel că, după ce le parcurgem, îi dăm dreptate autorului care, la sfârșitul studiului său, conchide că opera lui Gheorghe Mihai-Coron „are o bogată încărcătură emoțională, poartă amprenta stilistică a celui care a făurit-o printr-o muncă jertfitoare” și că „într-o societate crispată, plină de neliniști, convulsii sau stări tensionate, pictura lui pare a veni din anotimpul copilăriei artistului, peisajul colinar sau acvatic, florile, însemnând de fapt o oază de lumină menită să atragă atenția privitorului asupra unui fapt esențial: frumusețea plaiurilor românești este o realitate extraordinară și ea încă trebuie descoperită și folosită pentru înălțarea sufletului în spațiile miracolului și ale poeziei”. Pentru pictorul gălățean, natura a constituit într-adevăr „o inepuizabilă sursă de inspirație și de soluții plastice, un prilej de meditație în construirea unui univers care îi este propriu și inconfundabil”.
Albumul de artă „Gheorghe Mihai-Coron” este o realizare remarcabilă, de ținută, datorat unui fin cunoscător al fenomenului plastic de la Dunărea de Jos (anul trecut a publicat masivul volum („Filiala Galați a UAPR. 70 de ani de existență, 1951 – 2021”, Editura „Axis Libri”), care a depășit statutul unei simple valori locale, numele său regăsindu-se în „Dicționarul artelor frumoase din Moldova, 1800 – 2010” al lui Valentin Ciucă (Editura „Art XXI”, Iași, 2011), în volumul „Istorici și critici de artă români, 1800 – 1980”, semnat de Florica Cruceru și Alice Dinculescu (Editura ACS, București, 2021), iar mai recent și în Enciclopedia liberă „Wikipedia”.
