La bordul unei liburne, în trecutul prezent. Cum se câştigă un proiect de excepţie (FOTO)

La bordul unei liburne, în trecutul prezent. Cum se câştigă un proiect de excepţie (FOTO)
Poză „de familie” lângă casa noastră plutitoare de o zi (foto Bogdan Ene)
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

A dat Jupiter de am apucat să urc la bord acum 2.600 de ani şi la peste 100 de mile în aval de Galaţi! Pe Dunăre, la malul comunei Rosova din judeţul Constanţa, am văzut cu ochii mei o liburnă – celebru vas antic ce i-a permis lui Octavian Augustus să învingă pe mare! A fost folosită şi de piraţii iscusiţi ai vremii, aşa încât ne-am simţit şi noi un pic piraţi acum. Prin secolul VI înainte de Hristos, nava din lemn cu vâsle, pânză pătrată şi un pinten ce se înfigea ca un spin în vasele duşmane, era arma secretă şi mereu învingătoare a romanilor!

Liburna „Danuvina”, realizată în Germania prin proiectul numit ”Living Danube Limes”, a avut o generoasă finanţare europeană. Incredibil pentru coordonarea ca de ceasornic elveţian, parteneriatul proiectului este format din nu mai puţin de 19 universități, instituții de stat sau private din 10 țări, precum și din 27 de parteneri strategici asociați care susțin proiectul cu capacități și competențe în domeniile: arheologie, istorie antică, tehnologie, arhitectură, realitate virtuală, structuri muzeale, turism, protecția patrimoniului cultural și istorie vie. Totul s-a ridicat la costuri de nu mai puţin de 3.151.121,2 euro! Au contat mult manualitatea şi calitatea execuţiei lucrării!

Acum, am putut întâlni la Rosova pe ţărm doar un irlandez, o englezoaică, un american, câţiva austrieci, un maghiar şi un turc, care s-au oferit voluntar să vâslească pe Dunăre, luni la rând, de vară în vipie şi acum în plină toamnă rece, plutind de la izvoare la vărsare, icnind la lungi şi grele rame, din lemn de stejar, o liburnă romană!

I-am întâlnit, mai întâi în faţa Muzeului din sat, urcând apoi pe puntea vasului frumos reconstituit, pe Michael Picller, Franz Gratsch, Thomas Hemzer, Alex Ellioh, Ince Koznt, Melanie Bowesman-Jones, Kurt Krenhuber, Geza Frank.

O minune scumpă, construită manual!

Pentru construcţie, fagii cei drepţi au fost aleşi cu grijă, încă de acum şase ani. Scuturile au fost pictate de mână, cioplirea s-a făcut manual, exact ca acum două milenii! Proiectul este administrat de către Universitatea din Krems,  Austria. Germanii sunt, de asemenea, parteneri în proiect! Observaţi deja câte semne de exclamare cer aceste menţiuni!

Factotum la ţărm, dna Rodica Trifanescu - cercetător ştiinţific gr. III, economist, cu studii de valorificare a potenţialului turistic, documentaţii tehnice (studii de fezabilitate şi prefezabilitate) în proiecte de dezvoltare în turism (strategii, masterplanuri), studii de piaţă, statistici în turism, analize demografice, reprezentarea institutului la Saloanele Cercetării şi la târgurile de profil, managementul proiectelor europene, tocmai... îşi rupsese mâna dreaptă şi a trebuit să i-o pună în ghips! O bandulă aruncată de la bord a lovit-o din greşeală unde era, pe malul plin de bolovani colţuroşi!

Cu castrele noastre romane e jale!

Partenerii au realizat cu această ocazie o rută culturală, a unui cluster – un complex de muzee pe întreg traseul dunărean, cu o primă responsabilitate constând în descrierea, în fiecare ţară implicată, a tuturor siturilor romane. Or, la Muzeul din Rosova, o expoziţie de fotografii ne-a demonstrat din plin că în ţara noastră interesul pentru descoperirea de noi artefacte, a unor comori arheologice, conservarea acestora, exploatarea vechilor castre, castellumuri şi drumuri romane înseamnă de fapt paragina cea mai desăvârşită!  Şi câte nu zac în continuare, ignorate complet, sub pământul total nepăsător al patriei! 47 de situri arheologice (inclusiv cel de lângă noi, de la Dinogeţia!) au fost cercetate în vara anului trecut, de la Drobeta Turnu Severin şi până la Murighiol. ”E dezastru”, ne spune, cu sinceritate şi cu mare obidă, specialista. „La Ministerul Culturii apare că ele există şi că poţi să le vezi, dar în realitate este câte o movilă de pământ şi, deasupra, ce a mai rămas. Ce să vedem?! Facultatea de Arhitectură, parteneră în proiectul «Living Danube Limes», a plasat fotografiile pe carton – le puteţi vedea în expoziţia de aici – şi arheologul nostru de la Institut, doamna Panaite, a scris despre cetăţile respective. Nu vă spun cum am intrat anul trecut, în vară toridă, prin lanuri de porumb, nu vă mai spun şi despre roiurile de ţânţari. Se uitau ţăranii la noi şi  se gândeau: unde o fi Vasile, nu cumva pe dealul unde ne jucam noi când eram copii şi dădeam cu mâna prin iarbă şi o scoteam plină de monede? Vă daţi seama ce-a fost?! Nu vă spun ce dezastru este! La Ministerul Culturii apar – dar unde sunt?! Am rămas dezamăgiţi...”

Galaţiul, port... închis turismului extern?

Păcat că responsabilii gălăţeni cu transportul naval nu au înţeles ce atracţie formidabilă tocmai le-a fost refuzată locuitorilor noştri! E drept, în vremurile astea decăzute, nici măcar cadavrele înecaţilor în fostul nostru port nu mai „acostează” la noi... Ei, şi nici autorităţile navale din Galaţi, nici acelea din Brăila nu au vrut să audă de o „barcă de agrement”, motivând că şenalul este foarte aglomerat cu multe şlepuri cu grâne venite din Ucraina prinsă-n război. Aşa o fi, însă o şalupă cu pilot putea să ghideze liburna ca să se strecoare, că nu e chiar ambuteiaj permanent pe fluviu, asta vedem bine şi noi!  Am cerut şi părerea unui pilot de profesie, scriitorul Ioan G. Tofan, care ne-a spus că se putea ca să se ia totuşi la bord piloţi de la AFDJ, cu staţie radio portabilă, şi să strecoare „barca” prin traficul, ce-i drept, stânjenitor, din ultima vreme.

„Eu, unul, sunt de săptămâni în acest proiect”, mi-a spus şi unul dintre participanţii vienezi, dl Thomas Hemzer, navigând peste o mie de km, pe orice vreme, la bine şi la rău, pe marele fluviu – al doilea, ca lungime, din Europa! „Am căpătat însă aici multă experienţă în navigarea pe fluviu. Am fost chiar şi căpitanul ambarcaţiunii, între Viena şi Budapesta, iar acum tot sunt ofiţer unu!”

Am urcat la bord împreună cu legionari din Legiunea a XI-a Claudia, îmbrăcaţi în albastru, căci erau infanterişti îmbarcaţi. Pe scuturi aveau pictaţi delfini...

Entuziaşti în costumaţie de epocă

Acum, au fost prezenţi o parte dintre membrii Asociaţiei Culturale Tomis (ACT) – Constanţa, restul echipei de volutari versaţi în reconstituiri istorice fiind după la o altă trebuşoară, asemănătoare, tocmai la Tg. Jiu. Din filiala gălăţeană a ACT nu putea lipsi tocmai vicepreşedintele acesteia, col. (r) Adrian Tăbăcaru! El visa de mult ca şi la Galaţi, port mare la Dunărea maritimă, să avem parte de aşa ceva, că tot e cea mai lată întinsură dunăreană de pe întreg cursul Dunării!  A fost alături şi gălăţeanul Marius Buricea, de două ori medaliat cu aur la o specialitate sportivă nouă: Dragon Boat. A „jucat” şi o elegantă patriciană gălăţeană. Mioara Cilincă, o persoană căreia îi place să îşi construiască de una singură, cu mare imaginaţie, ţinute cât mai elegante, fastuoase! De mine, chiar nu mai pomenesc nimic...

Galerie de imagini

Citit 988 ori Ultima modificare Duminică, 30 Octombrie 2022 13:59

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.