O altfel de incursiune în lumea celor „O mie şi una de nopţi”, aşa a decurs, ieri, o întâlnire cu reprezentanţii minorităţilor din Galaţi, prilejuită de celebrarea Zilelor Europene ale Patrimoniului.
Obiecte de cult, cărţi vechi de câteva sute de ani, fotografii-mărturie, costume populare, Biblii în diferite limbi, acestea sunt doar câteva dintre zecile de obiecte pe care, ieri, reprezentanţii comunităţilor stabilite în oraşul nostru le-au adus la Biblioteca „V.A. Urechia”.
Fiecare dintre aceşti reprezentanţi a fost, pe rând, un fel de Şeherezadă, pregătită să spună, cu ajutorul obiectelor tradiţionale, povestea propriei comunităţi. De altfel, conducerea Bibliotecii „V. A, Urechia”, dar şi consilierul cultural din partea Consiliului Judeţean, Laura Teodor, exact acest lucru şi l-au propus, la colocviul cu tema „Obiecte vechi de patrimoniu şi valoarea lor în cadrul minorităţilor naţionale din judeţul Galaţi”.
Şapte etnii – tot atâtea comori
Ucrainenii au adus o colecţie foto xerogafiate după imagini edificatoare din istoria naţională (vă mai amintiţi povestea lui Taras Bulba? dar de cazaci?), o cămaşă din portul naţional, foarte multe şervete cusute chiar de mama doamnei care le-a prezentat.
Membrii comunităţii germane nu au venit cu obiecte de patrimoniu, dar au arătat că au avut o influenţă importantă pe plan local. Arhitectul statuii lui Eminescu din parcul gălăţean este neamţ, Fabrica de biscuiţi şi cea de lanţuri au aparţinut unor nemţi, iar construirea Combinatului gălăţean a utilizat tehnică germană, a enumerat reprezentatul comunităţii câteva dintre motivele de mândrie de apartenenţilor la aceasta.
Armenii au preferat să vorbească mai puţin despre talgerul folosit în biserică la sfinţirea strugurilor (obicei religios), despre crucifixul datat la 1787 sau despre cărţile de colecţie şi mai mult despre istoria poporului lor, chiar despre câteva probleme. „Noi avem câteva monumente funerare în cimitirul Eternitatea, care se distrug cu totul, unele se fură. Am solicitat Primăriei, fie să le reabiliteze, fie să le concesioneze; dacă nu, vrem să le preluăm noi şi să le refacem”, a atras atenţia vorbitorul.
Samovarul (FOTO), Biblia în limba rusă, crucea în opt colţuri şi mătăniile care se prind la brâu, în timpul rugăciunii, au fost nelipsite din povestea ruşilor lipoveni, bucuroşi că le-au furnizat românilor oameni care le fac cinste, precum poetul Nichita Danilov.
În alocuţiunea sa, reprezentantul comunităţii elene a făcut apel la frumoasele legende ale Olimpului. Acesta şi-a exprimat şi mândria că este descendentul unuia dintre grecii care au contribuit la ridicarea Bisericii elene din Galaţi.
Arhitecţi, comercianţi, intelectuali de seamă, italienii de la Galaţi şi-au lăsat amprenta atât pe opere imateriale, cât şi pe zidurile monumentelor pe care le-au ridicat, a spus, la rândul său, reprezentantul acestei minorităţi, amintind, nu în ultimul rând, de colecţia strânsă la bibliotecă de V. A. Urechia, un filoitalian renumit.
Comunitatea locală a turcilor a adus, spre mărturie, câteva documente cu importanţă istorică, o serie de cărţi (în coperte din piele de căprioară), alte obiecte recuperate după demolarea moscheii din Galaţi, un Coran cu margini aurite, prins în cureaua sultanală a Arabiei Saudite, dar şi un covoraş de rugăciune „dotat” cu busola care indică întotdeauna direcţia Meccăi.
Întâlnire cu „va urma”
Chiar dacă la întâlnirea de ieri nu au reuşit să ajungă reprezentanţii tuturor comunităţilor din Galaţi (au lipsit maghiarii, rromii şi evreii), istoriile spuse în Sala „Mihai Eminescu” a bibliotecii gălăţene i-au fascinat la fel de mult pe cei prezenţi. Şi cu siguranţă, nu a fost ultima oară când Şeherezada şi-a deschis tolba cu poveşti în faţa gălăţenilor.
