Cu mai bine de 147 de ani în urmă, pe 19 februarie 1876, se năștea la Hobița, judeţul Gorj, sculptorul Constantin Brâncuşi, personalitate marcantă a artei moderne a secolului al XX-lea. Era al șaselea copil al familiei Maria și Radu Nicolae Brâncuși. În 1898, tânărul finaliza cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova, ajungând apoi la București. Şi-a continuat studiile în ţară și în străinătate.
În primul deceniu al veacului XX, ca să-și împlinească visul, tânărul Brâncuși a pornit pe jos spre Paris, metropolă care l-a primit cu brațele deschise pentru măiestria cu care făcea "piatra să cânte".
Este recunoscut în întreaga lume ca autor al lucrărilor: "Pasărea măiastră", "Pasărea în spaţiu", "Începutul lumii", expuse în ţară şi în străinătate. În Bucureşti, mâinile sale măiastre au lăsat o singură lucrare, un bust al medicului Carol Davila, aflat la Spitalul Militar Central, realizat din bronz și dezvelit la 30 septembrie 1912.
A fost confirmat ca sculptor cu o lucrare de inspirație religioasă - "Rugăciunea", prima sculptură de o sensibilă încărcătură spirituală, în care autorul a abandonat formele exterioare, punând în valoare fondul, starea interioară. "Arta nu este nici modernă, nici veche, este Artă. Arta rămâne o taină și o credință", spunea sculptorul.
Despre această lucrare, comandată de soția lui Petre Stănescu, așezată, inițial, în cimitirul din Buzău, Brâncuși spunea: "Rugăciunea! O comandă obișnuită, ca oricare altă comandă. Dar era prima mea ciocnire cu responsabilitatea. Monumentul trebuia să reprezinte o femeie plângând. Însă cum era să fac, oare, o femeie goală într-un cimitir? Am făcut atunci, din materia ce mi se pusese la dispoziție, o... rugăciune".
V. G. Paleologu, în "Tinerețea lui Brâncuși", apreciază că lucrarea "Rugăciunea" - realizată în 1907 - este "punctul de plecare al artei moderne", lăsată nouă de acest "ţăran-demiurg", cum i s-a spus. Alții l-au văzut drept "prințul-țăran" sau "profetul artei moderne", care "a transformat anticul în modern", cum spunea Henri Rousseau.
Legătura cu rugăciunea și credința nu este întâmplătoare. Constantin Brâncuși a fost din tinerețe în preajma Bisericii. În Biserica "Madona Dudu" din Craiova a fost clopotar și a cântat la strană. Brâncuși însuși a mărturisit că a fost inspirat, în această alegere, de sunetul irezistibil al clopotelor de la Mănăstirea "Tismana". Ajuns la București, va continua să cânte la Biserica "Mavrogheni" și nimic nu-l va opri să-I cânte lui Dumnezeu și atunci când, în 1904, a ajuns la Paris, pentru studii la École des Beaux-Arts, la Biserica "Sfinții Arhangheli" din Paris. "Artistul nu e decât o smerită unealtă în mâinile lui Dumnezeu-Creatorul", mărturisește Brâncuși.
Cea mai valoroasă lucrare a sculptorului Brâncuși se află în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, renumitul ansamblu monumental. Acesta cuprinde trei lucrări de referință, cu valoare universală și sentimentală, pentru noi, românii. Sunt trei lucrări de for public ce au dus faima României în lume, numite inițial "Poarta Neamului", cunoscută astăzi drept "Poarta Sărutului", "Masa Apostolilor Neamului", care a intrat în conștiința publică drept "Masa Tăcerii", și "Coloana fără sfârșit" sau "Coloana Infinitului". Această triadă de monumente îmbină armonios elemente ale artei tradiționale arhaice cu profunde semnificații ce își au rădăcinile în spiritualitatea creștin-ortodoxă și tradiția liturgică bizantină. În esențe și forme-cheie, Brâncuși a transfigurat materia cu lumina harului, astfel încât sculpturile sale dau mărturie despre veșnicia sufletului românesc.
Cartea de vizită a municipiului Târgu Jiu, aflată şi pe stema municipiului, este fără îndoială "Coloana Infinitului". Sculptura este parte a amintitei trilogii şi este expusă în aer liber în "Parcul Eroilor" din municipiu. Coloana, sinteză a tuturor căutărilor artistice ale lui Brâncuşi, a fost ridicată în cinstea eroilor care au căzut în Primul Război Mondial, în luptele eroice de pe malul Jiului, la cererea expresă a Aretiei Tătărăscu, președinta Societății "Liga Națională a Femeilor Gorjene", ca omagiu și gest de recunoștință adus eroilor căzuți la datorie în Primul Război Mondial.
Comandată în 1937, lucrarea a fost inaugurată pe 27 octombrie 1938. Are 16 module (sau "mărgele") romboidale, cum le numeşte autorul - realizate din fontă şi o înălţime de 29,35 de metri. Specialiştii cataloghează lucrarea drept un fel de "Axis Mundi" care are menirea să sprijine cerul românesc întru veşnicie... "Coloana Infinitului" a avut ca model coloanele funerare de pe monumentele soldaţilor români. De altfel, toate cele trei lucrări de la Tg. Jiu au ca inspirație monumente funerare.
"Coloana Infinitului" este redată, în mod stilizat, pe costumele tradiționale, pe ștergarul românesc și prin reprezentarea sa este o invitație la verticalitate, la o ascensiune către cer.
În perioada anilor 1950, guvernul de influenţă sovietică a dorit să distrugă "Coloana Infinitului", pe motiv că este un element de artă burgheză!... Nu a fost distrusă direct, decât prin delăsare şi nepăsare. "Coloana Infinitului" a fost restaurată între anii 1998 şi 2000 de Primăria Târgu Jiu, cu fonduri de la Banca Mondială. Sculptorul și scriitorul de artă Sydney Geist consideră "Coloana Infinitului" un punct de vârf al artei moderne, iar pe marele Constantin Brâncuși îl cataloghează "părintele sculpturii moderne".
"Masa Apostolilor Neamului"
În municipiul Târgu Jiu, în parcul central, aflat chiar pe malul Jiului, eşti invitat să treci pe sub "Poarta Sărutului", numită inițial "Poarta Neamului", apoi să te îndrepţi spre "Masa Tăcerii". Sunt lucrări de sculptură în calcar şi au ca punct de inspiraţie arta tradițională românească, înnoită cu elemente ale artei moderne.
Iniţial, "Masa Tăcerii" s-a numit "Masa Apostolilor Neamului", iar elementul central este masa rotundă existentă cândva în casele țărănești, înconjurată de scaune. Potrivit autorului, masa rotundă semnifică întregul, Totul și Îl prefigurează pe Hristos, ba chiar Altarul Lui, iar cele douăsprezece scaune sunt rezervate Apostolilor Săi. Se mai spune că masa este locul întâlnirilor tainice, care invită la un imaginar dialog al tăcerii, purtat de combatanţi înainte de luptă; este locul întâlnirii între cei de aici de pe pământ și cei adormiți din lumea de Dincolo... Forma elementelor sculpturii, asemănătoare unor clepsidre, subliniază ideea scurgerii implacabile a timpului.
"Poarta Sărutului", numită şi "Poarta Neamului", este - de asemenea - un simbol al ideii de unitate, fiind un ansamblu de stâlpi lipiţi unii de ceilalţi, în amintirea demersului de alipire a provinciilor româneşti la Patria Mamă, în Decembrie 1918, când a avut loc Marea Unire.
"Eu niciodată nu mi-am propus să uimesc lumea printr-o trăsnaie! Am judecat simplu, așa cum vedeți, și am ajuns la ceva tot simplu, teribil de simplu; la o sinteză care să sugereze ceea ce voiesc să reprezint. Am scos din bronz, din lemn și din marmură acel diamant ascuns - esențialul... Ceea ce este real este esența. Iar dacă te apropii de esența reală a lucrurilor, ajungi la simplitate", mărturisea Brâncuși.
Spre bucuria noastră, a privitorilor, materia - lemn, piatră, marmură - a fost făcută să cânte sub dalta acestui "principe-țăran", să încânte, să ne deschidă noi perspective spre bucuria veșniciei.
***
Constantin Brâncuşi a trecut la cele veşnice pe 16 martie 1957 şi este înmormântat la Cimitirul "Montparnasse" din Paris, deși și-ar fi dorit să revină în pământul străbun, spațiul care i-a dat atât de multe, inclusiv inspirația pentru arta sa.
