Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

* Pumnul, palma şi ritmul, în atelierul lui Starostin

Ca în „Cei trei muşchetari”: cei doi „răufăcători” au florete şi săbii scurte. O încolţesc pe tânăra blondă şi lupta îşi schimbă mereu sorţii. Dar Katia parează şi îi învinge pe rând, după ce floretele se încrucişează în trei periculos… Nicio zgârietură, totuşi!

Este finalul – firesc – foarte aplaudat al atelierului cu public „Arta luptelor scenice în teatru”, desfăşurat miercuri seara în Sala Studio a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, realizat de profesorul Yurii Starostin, de la Universitatea Naţională de Teatru, Cinema şi TV din Kiev.

Traducerea a fost făcută în engleză, de regizoarea bulgară Maria Ganeva, profesor la Facultatea de Arte gălăţeană, ajutată din când în când cu traducere în româneşte de o studentă basarabeancă de la facultatea noastră. În sală: decanul facultăţii gălăţene, profesorul Teodor Niţă, profesorul american David Chambers, organizatorii, profesori ucraineni, mulţi studenţi.

Cum să dai un pumn sau o palmă care să pară violentă, dar să nu te atingă, cum să „leşini”, cum să cazi „mort” fără să te loveşti, aşa cum o cer unele piese sau filme, au învăţat acum şi studenţii noştri. Deşi la noi nu se mai fac filme istorice, iar „Apus de soare” sau „Vlaicu Vodă” au praf pe ele…

Cei trei studenţi ucraineni care s-au împrietenit la toartă cu ai noştri în „tranşeele” atelierului, unde profesorul ucrainean, numai vână, a scos pur şi simplu untul din ei, i-a istovit la sânge, cunoşteau „procedura”. După cum am mai spus, cei trei ucraineni s-au duelat de ziceai că-i pe bune.

Dar asta a fost finalul unor lungi exerciţii de coordonare, sincronizare, ritm. Muzica – live, pe orgă electronică, ce credeţi? – din ce în ce mai rapidă, cu exerciţii ale mâinilor şi picioarelor tot mai complicate, cu paşi de dans care a trebuit să fie învăţaţi… instant.

Probă cu mai multă îngăduinţă: prinderea fetei în braţe: săritura ei, o mână după gât, piciorul drept urcat sigur după braţul lui, apoi, iute, celălalt. Totul urmat de poza relaxată, căci aşa se joacă în comedii…

Citeam despre actorii care încă de pe vremea Luciei Sturdza Bulandra veneau dimineaţa la teatru pentru astfel de exerciţii şi constat că lucrurile bune rămân, că se fac şi în facultatea noastră. Bune, doar că eu mi-aş fi dat sufletul după primul minut, n-aş fi rezistat două ore, ca la Verdun!

Sper că delegaţia ucraineană să fi găsit până la urmă statuia hatmanului Mazepa, nesemnalată, ca şi alte monumente…

Citit 380 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.