Născut pe meleagurile binecuvântate ale județului Galați, în comuna Cerțești, pe 18 august 1938, ca fiu al preotului Ioan Pricopescu și al prezbiterei Elisabeta Pricopescu, sculptorul Emil Pricopescu a absolvit Facultatea de Artă din Iași și Institutul de Artă Plastică "Nicolae Grigorescu" din București, Facultatea de Muzeologie. După terminarea studiilor, s-a stabilit la Buzău, unde a lucrat la Liceul de Artă "Margareta Sterian", ca profesor de modelaj și sculptură, până în 2003, anul pensionării. În paralel cu munca didactică, a desfășurat o bogată activitate artistică, fiind membru fondator al Filialei Buzău a UAPR (1968) și președinte al acesteia în perioada 2002-2006, membru al Asociației Internaționale de Artă Plastică (1994). Și-a organizat de-a lungul anilor peste zece expoziții personale, la Buzău, Bacău sau București și a participat la numeroase expoziții colective și de grup cu caracter local, județean, național și internațional, în București, Buzău, Galați, Bacău, Piatra Neamț, Tg.Jiu, Brăila, Bârlad, Ploiești, Belgia, Italia. A participat, de asemenea, la taberele de creație de la Măgura Buzăului (1973, 1980) și Câmpeni (2012, 2013, 2014). A fost onorat cu importante distincții: Premiul III pentru sculptură în lemn (M.E.C., 1997); Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2000); Premiul U.A.P. pentru sculptură la Bienala Artelor "Ion Andreescu", Buzău (2002); Diplomă de excelenţă în cultură, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Buzău (2004); Premiul şi medalia "Sf. Luca", acordate de Fundaţia de Artă "Sf. Luca" la Concursul Naţional de Pictură, Grafică, Sculptură şi Artă Decorativă "N. N. Tonitza", Bârlad (2005); titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Buzău (2005) etc. Lucrări ale sale se găsesc în colecţii de stat şi particulare din România, Belgia, Germania, Japonia şi Polonia.
Emil Pricopescu și-a editat recent un frumos album de artă (format 24x20,5 cm, 98 de pagini), care cuprinde studiul critic "Un sculptor al Măgurii Buzăului", semnat de istoricul și criticul de artă Luiza Barcan, referințe critice extrase din articole din presă și cărți datorate criticilor de artă Ion Frunzetti, Mircea Grozdea, Corneliu Stoica, Valentin Ciucă, sculptorului Gheorghe Coman și profesorului universitar Gheorghe Achiței, precum și 45 de reproduceri după sculpturi originale ale artistului.
Analizând creația lui Emil Pricopescu în contextul sculpturii cultivate de artiștii din generația formată în deceniul al VI-lea al secolului al XX-lea, generație considerată post-brâncușiană, Luiza Barcan distinge în ansamblul operei acestuia, "cel puțin trei direcții sau trei modalități de expresie artistică, în care, alături de ecourile brâncușiene, se întrezăresc și unele ce vin dinspre "Himerele" lui Dimitrie Paciurea, îndeosebi în cazul unora dintre portrete". În prima categorie s-ar include lucrările antropomorfe (busturile monumentale ale unor personalități ca Ștefan cel Mare și Sfânt, Alexandru Marghiloman, Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu, George Emil Palade, Grigore Moisil, Corneliu Coposu ș.a., portretele de interior, ca și torsurile feminine, adevărate "mostre de măiestrie și relație armonioasă cu materialul de lucru". A doua categorie ar fi reprezentată de lucrări cu caracter cvasi-abstract ("Pasărea Phoenix", "Mirabila sămânță", seria "Cuiburilor", "Homo Faber", "Femina Faber", "Coloana copilăriei"), iar în a treia categorie s-ar încadra compozițiile cu tematică religioasă, care "ne dezvăluie un artist cu o pronunțată dimensiune spirituală, cu o viață ce l-a pus în centrul ei pe Dumnezeu" ("Sfânta Treime", "Mântuitorul Iisus Hristos", "Maica Domnului", "Crucea Răstignirii", "Sf. Graal", "Rugă în Catedrală", "Aripa Îngerului Păzitor").
"Emil Pricopescu, conchide Luiza Barcan, artist cu o foarte bogată activitate de atelier, dar și ca sculptor care a dăruit cetății lucrări de for public, profesor cu vocație pentru numeroase generații de tineri artiști, reprezintă un reper profesional și moral pentru viața culturală, de altfel bogată, a Buzăului contemporan". Și nu numai a Buzăului, adăugăm noi, ci a întregii țări, el a depășit demult statutul unei valori locale. Creația lui poate sta în orice muzeu de artă, indiferent dacă acesta se află în România sau în oricare altă țară de pe Terra.
Mult regretatul critic de artă Ion Frunzeti, afirmând despre sculptor că are "labe de urs… și privire de miel", spune că "prin lucrările sale profesează o nouă religie, religia faptelor constructive de suflete". Sculptorul Gheorghe Coman remarcă în cele două lucrări create de artist în Tabăra de la Măgura Buzăului ("Homo Faber", "Femina Faber") "preferința artistului către sfericitate", iar prof. univ. Gheorghe Achiței descifrează în opera artistului "stăpânirea mijloacelor de expresie sculpturală ce permite mângâierea ochiului cu forme generoase", subliniind că "este un constructivist, un geometru care sensibilizează și armonizează volumul geometric, care chibzuiește îndelung formele sale sculpturale, care se angrenează într-o succesiune de idei logice și sporesc poeticul baudelairean".
Cele 45 de reproduceri color sunt semnificative pentru ilustrarea operei artistului (puține totuși față de cât cuprinde creația sa), fiind grupate în album după materialul în care sunt realizate (lemn, piatră, marmură, metal) și "Busturi și monumente de for public".
Câteva fotografii de familie, o scurtă biografie și menționarea unor lucrări de specialitate în care apar referințe la activitatea și creația lui Emil Pricopescu încheie acest album de artă, despre care putem spune că este o reușită tipografică, dar care, din păcate, nu a apărut sub egida unei edituri și, drept urmare, îi lipsesc descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României și ISBN.
