Dumnezeu nu i-a uitat pe eroii noştri care au ctitorit Sărbătoarea Naţională de la 1 Decembrie 1918. După rânduială, în Catedrala Galaţilor, un sobor de preoţi a săvârşit rugăciunea de pomenire a Ctitorilor României Mari.
„România Dodoloaţă”, un ideal împlinit la Alba Iulia, în Ardeal, la care au râvnit multele milioane de eroi care s-au jertfit pe Altarul conştiinţei de neam şi de drag de pământul strămoşesc.
Ieri, în Catedrala Galaţilor, au venit, cu gând de recunoştinţă, reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei centrale, judeţene şi locale, dar şi mulţi creştini pentru care România Mare încă există, în amintirea şi în inima lor.
„Ce păcat că uităm eforturile lor şi că în loc să punem în valoare istoria noastră milenară, plină de fapte alese, ne pierdem în mărunţişuri nesemnificative”, ne-a spus domnul Ştefan Paul, din Galaţi.
Părintele ieromonah Antonie Ispas a fost cel care, după rugăciune, a adus în amintire efortul celor cunoscuţi cu numele, dar şi al celor necunoscuţi care s-au jertfit pentru unitatea în cuget şi-n simţiri a românilor.
Şi, dacă la Unirea Mică (24 ianuarie 1859), Episcopul Melchisedec Ştefănescu, care a păstorit şi la Dunărea de Jos, a fost cel care a contribuit în mod decisiv la ideea de unire a provinciilor istorice, după modelul treimic, la Marea Unire de la 1918 figura proeminentă a Bisericii a fost Miron Cristea, pe atunci Episcop de Caransebeş, viitorul prim patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Avem datoria să urmăm pilda de viaţă şi acţiune a înaintaşilor noştri şi „să păzim unitatea Duhului întru legătura păcii”, a spus părintele Antonie.
