Astă-seară, începând cu ora 19,00, la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, are loc premiera spectacolului „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, de I.L.Caragiale, în regia lui Cătălin Vasiliu.
Mereu în actualitate, dar parcă acum mai mult ca oricând, Caragiale rămâne scriitorul în opera căruia românii se regăsesc cel mai bine. Rolul principal, cel al Conului Leonida, este interpretat, în dublură, de Gheorghe V. Gheorghe şi Petrică Păpuşă.
Distribuţia, deşi gândită de I.L.Caragiale cu femei, îi aduce în travesti pe Cristi Gheorghe şi Aureliu Bâtcă în rolurile Efimiţa, respectiv, Safta. Altfel spus, Cătălin Vasiliu face şi de data aceasta un exerciţiu de imaginaţie, lansând spectatorilor o provocare interesantă.
Din căruţa cu paiaţe
Gheorghe V. Gheorghe a sărbătorit, recent, 55 de ani de activitate pe scândura scenei. Mărturiseşte că la toate repetiţiile pentru noua premieră a fost foarte calm, cu detaşarea pe care i-o dă experienţa acumulată în toţi aceşti ani.
„Sper că va plăcea publicului concepţia regizorală a lui Cătălin Vasiliu. Am o surpriză pentru gălăţeni: de data aceasta joc Conu’ Leonida, iar Efimiţa este fiul meu, Cristi, în travesti”, ne-a declarat îndrăgitul actor.
„Din toate piesele lui Caragiale, mi-a rămas nejucată doar drama „Năpasta”, care nu s-a pus la noi. Debutul mi l-am făcut la Oradea, în rolul Brânzovenescu, din spectacolul „O scrisoare pierdută”.
A urmat la Galaţi, acelaşi spectacol, în altă regie, unde am avut rolul lui Agamiţă Dandanache. Apoi rolul lui Crăcănel, în „D’ale carnavalului”, la Oradea, şi la Galaţi, în acelaşi spectacol, în regia marelui Valeriu Moisescu, dar cu altă concepţie: jucam pe o rotondă şi mă fugărea Pampon pe o scară, până la balcoane, după care veneam în sală bătut măr, în aplauzele publicului.
Spectacolul a avut mare succes, s-a jucat mulţi ani. Apoi am fost Jupân Dumitrache în „O noapte furtunoasă”, un spectacol curat, în care s-a respectat textul lui Caragiale, ca şi acum, în Conu’ Leonida, lucru care mă bucură foarte mult. Caragiale, în 2010, e ca şi cum ar fi scris acum, aşa de bine se potriveşte cu situaţia actuală.
Pe scenă, acţiunea se desfăşoară sub cupola unui circ: „La început m-am îndoit puţin văzând că noi, actorii, suntem circari şi facem numere de magie”, recunoaşte Gheorghe V.Gheorghe, „dar am acceptat provocarea regizorului, admiţând că Leonida poate fi oricine, poate fi unul din căruţa cu paiaţe”.
O comedie colorată
Cristi Gheorghe este, în viziunea regizorală a lui Cătălin Vasiliu, asistenta Conului Leonida. „Ca de obicei, Cătălin Vasiliu a venit cu o propunere dificilă pentru mine: tot el a avut ideea să fiu, în Romeo şi Julieta, jumătate femeie, jumătate bărbat, apoi, în „Tinereţe fără bătrâneţe” am avut tot un rol de femeie, dar mic, fără replici, şi acum din nou femeie. Cătălin mă tot vede femeie”, recunoaşte, amuzat, Cristian Gheorghe.
Gălăţenii trebuie să se aştepte la… „ceva neaşteptat”, în seara premierei: „Oricum, va fi bună dispoziţie, este o comedie şi nu am făcut-o altfel, deşi e altceva. O comedie colorată cu patru numere de magie pe care nu vi le dezvăluim dinainte, o altă abordare a piesei lui Caragiale, dar care respectă integral textul. Din punct de vedere al conceptului regizoral, spectacolul stă foarte bine în picioare. Să vedem cum îl va aprecia publicul”.
Textul poate fi jucat şi pe Marte
„Eu cred că textul lui I.L.Caragiale poate fi spus şi pe Marte, de doi marţieni jucând tenis”, declară, hâtru, Aureliu Bâtcă, alias Domnişoara Safta.
„Acţiunea nu ţine neapărat de un dormitor, e vorba de ce se întâmplă în mintea personajelor. Regizorul a optat pentru varianta de lume a circului, variantă care se susţine, e adevărat că putea fi dusă mai mult către lumea circului”.
„E, dacă vreţi, o lume a unui fost circ ambulant, aflat pe ultima sută de metri înainte de prăbuşire. Se putea merge pe ceva mai mult, dar, cum ne-am dat seama pe parcurs, numerele de magie nu sunt întotdeauna ieftine”.
„Pentru a le putea face, costă, e vorba de materiale, de concept, de construcţie a lor şi poate că acesta e un motiv pentru care s-au restrâns cumva acele numere surpriză pentru public”, declară actorul.
În ceea ce o priveşte pe Safta, ea e prezentă în spectacolul gălăţenilor mai mult decât în textul original al lui Caragiale, unde apărea doar la final, să facă focul.
Nici pentru Aureliu Bâtcă nu e primul rol în travesti: „Nu mai ştiu dacă e al cincilea sau al şaselea, ştiu doar că de fiecare dată vin colegii şi-mi pun mâna ba pe fund, ba pe sânii falşi. La mine, deja, povestea cu rolurile în travesti e un deja-vu”.
Greutatea cade pe interpretare
Petrică Păpuşă joacă rolul Conu’ Leonida în cea de-a doua distribuţie a spectacolului. „Caragiale e al nostru, cu mentalitatea pe care o avem, iar textul său are o logică de fier. Domnul regizor Cătălin Vasiliu a venit cu o viziune nouă, care face ca toată greutatea să cadă pe interpretare: dacă porneşti strict pe textul original al autorului, rişti să intri în contradicţie cu acţiunea pe care regizorul ţi-o propune. Şi atunci eşti nevoit, ca actor, undeva, negând chiar logica textului, să creezi pentru a duce acţiunea acolo unde conceptul regizoral îţi cere”, declară actorul.
Distribuţia exclusiv masculină constituie o provocare şi pentru Petrică Păpuşă: „Caragiale a gândit acţiunea cu femei şi bărbaţi, fiind supusă relaţiilor între cele două sexe. Când joci cu un partener în travesti e greu, dar nu imposibil, să te obişnuieşti cu el şi să îl vezi ca pe o femeie”.
„Se fac nişte tangenţe, nişte aluzii care te pot duce în cu totul altă parte, iar întoarcerea la text este cu atât mai grea. Dacă actorul este lăsat în voia lui, el aduce în faţa publicului atât individualitatea, cât şi modul lui de percepţie”.
„Peste acestea se suprapune conceptul regizoral şi atunci sigur că noi, interpreţii, avem nevoie de un ochi din afară care să ne spună dacă e bine sau nu, şi unde trebuie să oprim ceea ce ţâşneşte din noi. Dacă după un număr de spectacole sala este în continuare plină, înseamnă că regizorul a avut dreptate”, conchide Petrică Păpuşă.
Argumentul regizorului: „E un spectacol provocator, incitant”
Cătălin Vasiliu explică de ce a ales să monteze „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”: „Caragiale îţi permite să-l joci în multe variante şi am simţit nevoia unei treceri la altceva, de aici travestiurile şi confuzia creată - e un spectacol care până la urmă asta tratează, ideea unei confuzii a evenimentelor”.
„Bineînţeles, actualitatea lui pregnantă vine şi vizavi de partea politică, de care nu ne putem despărţi. Ţin minte, ne-am amuzat teribil la primele lecturi, descoperind nişte lucruri pe care le uitaserăm. Spectacolul voiam să-l fac mai de mult, sunt proiecte latente care au căsuţele lor în mintea mea şi, când le vine timpul, se activează”.
„E în funcţie de repertoriul teatrului şi de unele necesităţi legate de public, programa şcolară - sperăm să nu-i zăpăcim prea tare pe copii. Important e că nu am tăiat şi nu am adăugat nimic, textul a fost atât de deschis cu noi încât nu ne-a pus nici un moment probleme majore, ne-a lăsat să ne jucăm. Perechea tată-fiu Gheorghe V.Gheorghe-Cristi Gheorghe e foarte frumoasă, iar Aureliu şi Petrică sunt, de asemenea, doi actori foarte buni”.
De ce nu apar femei?
„Teatrul are actriţe bune. Dar aici aşa a funcţionat, e o lume a spectacolului, dacă vreţi şi într-un sens uşor shakespearean, iar ca potrivire a poveştii pe care am dezvoltat-o ne trebuiau travestiurile, oricum, transformarea actorilor e uluitoare”.
„Important e ca publicul să vină la teatru. Ştim că perioada actuală e aşa cum e, că bani nu sunt, dar le garantăm gălăţenilor că vor pleca de la teatru cel puţin surprinşi, ca să nu spun mai mult. E un spectacol provocator, incitant”.
„E Caragiale, nu e cine ştie ce text alambicat, e uşor descriptiv. În afară de comentariile pe care le face Conu’ Leonida referitoare la politică, la viaţa socială, care sunt hazoase, mai e momentul de confuzie de la final când cei doi cred că e o posibilă revoluţie”.
„Cât am lucrat la acest spectacol, legătura cu actorii a fost foarte strânsă. Sunt unele lucruri, nu le zic acrobaţii, că nu i-am pus la trapez, deşi poate aş fi vrut, dar care implică un efort din partea lor şi, bineînţeles, a trebuit să ne consultăm. Rezultatul îl veţi vedea la premieră”.
Aşadar, astă-seară şi mâine seară, începând cu ora 19,00, actorii gălăţeni vă invită să-l (re)descoperiţi pe Caragiale, în viziunea lui Cătălin Vasiliu, care semnează nu doar regia, ci şi scenografia.
