Îmi spui că astăzi va fi frig de vor crăpa pietrele,/ Se vor dărâma zidurile cetății/ Și nisip va deveni caldarâmul,/ Praf tăios va fi piatra din inelul de logodnă,/ Frigul va fi atât de puternic/ Încât lumina va crăpa și ea,/ Ne va cuprinde întunericul/ Și nu voi mai putea vedea/ Cum trupul tău sticlos/ Va deveni/ O sfărâmătură de ceață. ("Gerul și dorul")
Îmi amintesc de vremea/ Când semănam cu un mânz,/ Aveam o inimă agățată/ Între niște ciolane care dansau,/ Apoi pășune, căpăstru și hamuri,/ Iar acum aud fornăitul cailor în mătase./ Viața mea e cuprinsă într-o herghelie/ Ca ura într-un blestem. ("Între coamă și potcoavă")
Dumitru Viorel Neagu (DVN) ne-a prezentat, în cea mai recentă reuniune a Cenaclului "Noduri şi Semne", un grupaj de 14 poeme, alese, parcă, pentru acest început de primăvară și de lună martie, cu tradiționalele și multașteptatele zile de 1 și 8 Martie, când sufletele se primenesc, când mărțișoarele și florile, cu toată simbolistica lor, însoțesc și încurajează gesturile timide ale îndrăgostiților. Poemele ne-au arătat o nouă fațetă în tehnica de scriere/ creație a poetului - o aducere mai în actualitate/ modernitate a formei textelor, într-o evoluție firească, neforțată, care nu-i vitregeşte scriitura de prinderea și surprinderea înțelesurilor pe care poetul le dorește/ simte/ gândește, ci, dimpotrivă. A trebuit să fiu succinct, pentru a lăsa loc comentariilor care au fost ample, apreciative și la obiect.
"Poezia lui DVN este arhitecturală. Reușește să construiască imagini dominate de un simbolism puternic, brodând - cu o măiestrie aproape magică, imagini care șochează prin profunzimea metaforelor și prin expresivitate, având - ca element constructiv de bază - sensibilitatea lirică. Poezia lui DVN este un metal prețios șlefuit până la bijuterie, un medicament/ terapie pentru orice stare sufletească." (Silvia Curelaru)
"Scrie într-un trend simbolic riguros, constant. Intensitate poetică echilibrată, lucidă. Nu are în intenție expresă versul alb, ci scrie ce simte, cum simte. Citindu-l pe DVN te învăluie o încântare și un confort aproape fizic. Nu ai de remarcat un anume poem sau mai multe. Toate sunt superbe." (Nelu Păcuraru)
"Poezia lui DVN coboară dintr-o magie cu aromă de basm. Poemele țin cititorul aproape de un motor liric acordat la corzile sensibile. Descoperim o hartă a sufletului prin care putem naviga spre noi înșine." (Victor Dragomir)
"DVN știe exact câtă culoare să lase pe paletă, el iubește calmul, discreția, limpezimea, luminozitatea culorilor și astfel își conturează sentimentul, îl curbează în forme ondulate, plăcute la atingere; poezia sa îmbrățișează, creează un spațiu în care te simți în siguranță, un spațiu primordial, al iubirii paradisiace; versul rotund se așază în poem ca un inel pe deget." (Lăcrămioara Capotă)
"Versuri deosebite; parcă poetul ar fi privit într-un caleidoscop - pentru că are multe comparații și metafore de profunzime; stările poetice le-a transmis în toată plenitudinea lor." (Ecaterina Păun)
"O retorică foarte profundă ce duce cu gândul la un tablou." (Coca Drăgan)
"Metafore sublime, stări de spirit efervescente unde dorul îl transformă într-o alună/ Cu care se joacă o pisică. Între flori de câmp, frunze de stejar, cireșe sau caise, cuprinse-n utrenii și vecernii ale dorului, există un suflet de poet ca un mânz sau ca o hartă a cerului care ne indică cu busola sa nemărginirea cuvântului viu. Pictează zborul nostalgic, se zbate ca un pește/ Pe uscatul dintre sălcii. Poemele sale sunt o expunere sistematică a dogmelor implementate cu iubire și dor, un dor ce dispare-n dimineață ca un bob de rouă." (Mioara Ardieleanu)
"Texte pline de muzicalitate; are și sonuri à la Marin Sorescu." (Ioan Gh. Tofan)
"Un poet simbolist. Interesante comentariile vizavi de textele citite." (Laurențiu Vasile)
"Viorel Neagu se numără printre cei care văd cuvintele și posedă și firescul natural de a le turna, apoi, în forme absolut originale. În mod suprinzător, el folosește din lexic preponderent cuvinte comune, din variate domenii de activitate, cărora, apoi, le atribuie noi sensuri, în sintagme inedite și surprinzătoare prin firescul cu care cuvântul respectiv s-a așezat într-o nouă formă, creând o lume. Tema centrală a poemelor este iubirea - ca sentiment împărtășit, ori nu, deznădejdea, dorul, părăsirea; pe alocuri poeziile au și mici inserții de natură filosofică. Deloc obositoare abordarea acestei teme din multiple perspective, alternate cu abilitate artistică remarcabilă, laolaltă cu temperanța și echilibrul cu care folosește registrele stilistice; rămâne ca o provocare de viitor - să vedem capacitatea de reinventare a autorului, și anume aceea de a se turna în tipare lirice la fel de reușite din punct de vedere creativ." (Stela Iorga)
"Cuvântul de ordine care se potrivește acestor poeme este echilibru; nimic disonant; găsim o pace, o împăcare, o comunicare cu natura; mă bucur că, într-o lume a poeziei care vrea să șocheze, apare o astfel de poezie care contrabalansează." (Anca Șerban Gaiu)
"În grupajul acesta, DVN începe ca un Emil Brumaru... trecut mai mult pe la mănăstiri (...tu,/ Care ești făcută din cireșe amare,/ Mă vei preface într-un cais copt,/ Când îți vei spune rugăciunea/ Înainte de culcare), trece la un apocaliptic glaciar al erosului (trupul tău sticlos/ Va deveni/ O sfărâmătură de ceață); poetul poate fi și ispitit de erezii aproximative, precum rescrierea, cumva, a Bibliei: DVN are o capacitate remarcabilă de a surprinde prin rezerva de candoare tradițională care reușește să fie convingătoare, aproape ca o pisică ce se joacă cu o alună: Înfricoșător este dorul/ Care te transformă într-o alună/ Cu care se joacă o pisică. Din flori de câmp construiește un experiment care poate avea duritatea recentului film Brutalistul: este despre acel miez al frumuseții care poate să nu aibă nicio milă pentru om, individ și pasiunile sale - Pieptul meu nestrăbătut de degetele tale/ Seamănă cu o mare moartă. Cred că poate face poezie și din două piulițe, două paie, două caiele pentru potcoave: Viața mea e cuprinsă într-o herghelie/ Ca ura într-un blestem. Probabil printr-un fel de miracol, DVN chiar a fost, chiar și numai pentru câteva clipe, într-un paradis al pierderii inocenței roadelor: Voi pieri ca un fruct oarecare,/ Neiubit. Într-o lume normală, ar trebui să fie condamnat la proză, pentru lejeritatea cu care strunește inorogii în sufrageria cu bibelouri deloc kitsch. (Con)damnat la exil mai ales pentru că propune o... dogmatică a iubirii!" (A.G. Secară)
* Vineri, 7 martie, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", colegele din cenaclu vor citi din creațiile proprii.
