Ingrid Bahamat a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, în 1994. În 2009, şi-a susţinut teza de doctorat la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, devenind doctor în Istorie. Din 1994, este muzeograf la Muzeul de Istorie din Galaţi.
- Pasiunea pentru istorie de unde a venit, în cazul dumneavoastră?
- Pasiunea mea pentru istorie este rodul unui joc al întâmplării: la vârsta majoratului a trebuit să aleg o altă profesie decât aceea pe care mi-o doream şi pentru care mă pregătisem. De istorie mă apropiasem treptat, în anii de şcoală, mai mult datorită profesorilor care mi-au insuflat ideea că a o învăţa nu presupune memorie mecanică, ci capacitate de interpretare sintetică, bazată pe o reală cultură generală. Şi aşa, când am aflat că trebuie să renunţ, din motive de sănătate, la o carieră de farmacist, am spus că poate un alt gen de laborator, de sinteză a ideilor, îmi va aduce satisfacţii. Şi, ajungând muzeograf, aşa s-a şi întâmplat, nu mi-am dorit până acum să-mi schimb profesia.
- Ce reprezintă pentru dumneavoastră Muzeul de Istorie din Galaţi şi Casa Cuza Vodă?
- Muzeul de Istorie Galaţi este, ca prim loc de muncă, şcoala mea de viaţă profesională, pentru 17 ani până acum şi pentru încă mulţi ani de acum încolo. Muzeul Casa Cuza Vodă a fost prima mea lecţie din şcoala de muzeografie: reorganizarea din anul 1994 a început la câteva luni de la angajarea mea şi mi-a marcat în mod esenţial cariera. Atunci am înţeles ce cale mi-ar plăcea să aleg în acest domeniu. Şi am reuşit să pot concretiza ceea ce mi se contura atunci. Recunosc că am şansa să fac ceea ce-mi place. Ca muzeograf specialist în istoria modernă a românilor, vorbind despre Cuza şi epoca sa, simt bucuria de a comunica despre subiecte inepuizabile interpretativ şi chiar afectiv.
- Cât de importante sunt o bună educaţie şi o cultură generală vastă pentru cineva care, prin natura profesiei, are, indirect, şi acest rol, de a transmite mai departe valorile neamului nostru?
- Sunt esenţiale, cred eu. Fără o bază educaţională solidă şi un orizont cultural larg, rişti să nu identifici, să nu înţelegi şi să nu poţi promova adevăratele valori.
- Ce părere aveţi despre ceea ce se face în şcoală acum? Mai sunt tinerii interesaţi cu adevărat de istorie?
- Unii sunt nu numai interesaţi, ci cu adevărat pasionaţi de istorie, alţii o văd doar ca o lecţie de viaţă... uneori instructivă, alteori plictisitoare. Avantajul lor este că au o alternativă variată a manualelor, în cazul în care sunt interesaţi.
- Când prezentaţi o expoziţie la care aţi lucrat, exprimaţi atâta pasiune şi dăruire cum rar mi-a fost dat să văd. Cât este har, cât este autoeducaţie şi cât... moştenire genetică?
- Mulţumesc pentru apreciere şi mă bucur dacă reuşesc să spun clar când îmi place ceea ce fac. Eu cred că în cazul meu e un echilibru proporţional între cele trei.
- Ce face muzeograful Ingrid Bahamat când nu e muzeograf?
- Cred că sunt un om norocos, pentru că am şi pasiuni: teatrul, literatura, filmul, călătoriile, muzica şi arta decorativă, într-o ordine aleatorie. Muzeograful Ingrid Bahamat, când nu e muzeograf, se bucură că de multe ori profesia se armonizează cu pasiunile enumerate şi că timpul liber, răsfăţat printre ele, îi îmbogăţeşte starea de spirit necesară unei noi activităţi.
- Ce părere aveţi despre viaţa culturală a Galaţiului?
- Uneori îmi pare bine că simt direct pulsul vieţii culturale locale, alteori îmi pare rău că lipsesc de la momente care-mi stârnesc interesul şi de multe ori realizez că merită mai multă implicare din partea majorităţii.
- Când sunteţi mulţumită? De unde vă vin cele mai mari satisfacţii în profesie şi in viaţa particulară?
- Mă bucur când pot să fac ceea ce-mi place şi nu neapărat ceea ce trebuie, când îi am aproape pe oamenii dragi sufletului meu, cu care comunicarea e firească şi pe orice temă. Şi cred că cele mai mari satisfacţii, în plan personal şi profesional, vin când gândul e în armonie cu sufletul şi simt succesul muncii împlinite.
