Monumentele istorice din Galaţi sunt, mai degrabă, monumente ale indiferenţei contemporanilor decât mărturii ale unui trecut valoros. Nu e prima şi singura dată când „Viaţa liberă” o spune. Dar ca indiferenţa să atingă un grad atât de înalt încât să capete forma grosolană a gunoiului, „găzduit” bine-mersi în curtea unei case declarate monument istoric, e aproape de neconceput.
Dacă ar trece pe Strada Culturii, prin dreptul clădirii de la nr. 12 (Casa Gheorghe Florea), un gălăţean însoţit de un vizitator din afara Galaţiului s-ar ascunde de ruşine sub pavaj, dacă ar putea. De ruşinea PET-urilor şi a altor resturi menajere cu „istorie” veche în spate. Cum arată şi fotografia alăturată, la imobilului de la Nr.12 de pe Strada Culturii, s-ar părea că proprietarii fac din an în Paşti curat. Sau nici măcar atunci…
Explicaţie foto: Chiar e nevoie de un monument istoric pentru a sta mărturie a mizeriei din oraş?
