Victor Cilincă – publicat şi în SUA

Victor Cilincă – publicat şi în SUA
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Colegul nostru, Victor Cilincă a publicat până în prezent 12 cărţi. Este primul gălăţean care a scos carte în ediţie electronică şi, totodată,  primul scriitor care şi-a ilustrat cărţile sale şi pe ale confraţilor; singurul gălăţean cu buletin jucat la Bucureşti şi singurul gălăţean care figurează într-un dicţionar al dramaturgilor. Zilele trecute, i s-a mai împlinit un vis… nevisat: „Polonius”, piesa lui, pe care am putut-o vedea în 1996 jucată pe scena Teatrului Dramatic, în regia cunoscutului Attila Vizauer, a fost publicată de editura americană Borgo Press, în traducerea profesorului gălăţean Petru Iamandi.

„Ăl de Sus a vrut…”

„Zilele trecute am revăzut reportajul făcut de Simona Biriş pentru Mega TV la premiara cu Polonius, în 10 februarie 1996”, îşi aminteşte Victor. „Şi m-am bucurat că Attila Vizauer a amintit şi atunci că am citit-o în cenaclul de la „Orientări”, deşi era piesă de sertar, despre trădarea Revoluţiei, se înţelege, cea comunistă. În 1995, m-am întâlnit cu Attila în gară, noaptea: eu veneam de la Bucureşti, el pleca – monta „Tango”, de Mrozek, la Dramatic.

M-a întrebat de ce nu trimit Polonius la concursul naţional de dramaturgie de la Oradea. Uitasem că am putut fi atât de inconştient să o citesc, cu riscurile de atunci. Am spus că o trimit, dar nu mai găseam manuscrisul – cui trebuia? După 1989, credeam că am trăit o altă revoluţie, una curată, care nu semăna cu cea din piesa mea şi cu toate celelalte revoluţii, care, se ştie, „îşi mănâncă propriii copii” – deci piesa, ziceam eu, nu mai  interesa. Pe măsură ce noua Putere începea să pută, găinăriile, laşităţile, crimele „Revoluţiei în direct” să iasă la suprafaţă, mi-am dat seama că tema mea era veşnică. Am găsit manuscrisul la vreo cinci zile după termenul limită şi am fost totuşi premiat.

Ăl de Sus a vrut să-l reîntâlnesc după aceea pe Attila în biroul directorului de la Dramatic, la o negociere: regizorul avea o listă mare cu piese propuse dar, vâzându-mă, i-a propus directorului Adrian Lupu piesa mea. Am şi tipărit textul, împreună cu piesa „Paparazzi”, în 1998, la Editura „Dominus”. Prietenul meu, Petru Iamandi, care văzuse premiera, mi-a tradus-o în engleză, a apelat la scriitorul şi dramaturgul scoţian Richard Wright, care trăieşte în India, să mai fasoneze traducerea şi a publicat cartea la Editura „Alma”, în 2000, sub titlul “POLONIUS – A Political Farce”.

Pentru editura americană Borgo Press, care a scos acum cartea de sub tipar, cu acelaşi titlu, s-au mai netezit din asperităţile diferenţelor culturale. De exemplu: personajul din folclorul copiilor, Omul negru, i-a dus acum câţiva ani pe participanţii la un colocviu internaţional de la Salzburg, la ideea că ar fi fost vorba despre… un „negru”, termen inacceptabil pentru comunitatea afroamericană…”.

Petru Iamandi - cu peste 50 de titluri traduse din şi în engleză, inclusiv laureaţi Nobel, autor de dicţionare, manuale şi al unei istorii a SF-ului mondial care, spre deosebire de altele, include şi fostul bloc al ţărilor comuniste, Africa şi Asia - este profesor la Universitatea „Dunărea de Jos”, Facultatea de Litere, şi este membru al Uniunii Scriitorilor.

Piesa „Polonius” observă deosebirile esenţiale între morala politică elisabetană şi cea din vremea noastră şi, ca o fabulă, descrie dictatura proletariatului, într-un text agreabil, cu umor.    

Citit 12949 ori Ultima modificare Vineri, 23 Decembrie 2011 23:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.