„Eu şi când stau… lucrez”
În materie de artă fotografică, Ilie Stan este un nume emblematic al Galaţiului. Stimat de colegii mai tineri, apreciat de cei cărora, în ultimii 60 de ani le-a făcut fotografii, într-o împrejurare sau alta, Ilie Stan este întruchiparea corectitudinii şi a conştiinciozităţii în profesia sa.
S-a născut pe 25 decembrie 1934, la Drăguşeni, în judeţul Galaţi, dar a fost declarat în acte pe 1 ianuarie 1935, ca să-l ia mai târziu în armată. Primul copil al familiei, şi cel mai mare dintre cei şase fraţi, Ilie s-a apropiat de arta fotografică încă din copilărie, când privea fascinat la unica sa poză făcută pe când avea cinci ani: „Nici oglindă nu aveam acasă pe vremea aceea, în 1939, aşa că vă daţi seama câte întrebări îmi trezea, în mintea mea de copil, faptul că mă puteam vedea în acea imagine”, povesteşte domnul Stan.
A început să facă fotografii în 1953. În aproape 60 de ani a schimbat câteva zeci de aparate de fotografiat: a început cu cele nemţeşti, pe film lat, a continuat cu cele ruseşti, până a descoperit marca sa preferată, Canon, pe care nu ar trăda-o pentru nimic. A făcut peisaje, detalii arhitecturale, portrete, dar cel mai mult îl atrage fotografia dinamică – sportivă, precum şi animale şi păsări în mişcare. Zborul păsărilor e cel care-l entuziasmează cel mai mult.
„Poate că nu am făcut gaură în cer, dar m-am axat, în viaţa mea, pe ideea de a lăsa ceva pentru posteritate. În 1984 m-am gândit să fac istoria în imagini a Clubului Oţelul, cu gândul la cei ce vor veni”, spune artistul fotograf gălăţean care este, din 1986, membru creator consacrat al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România. Cartea „Străjerii Moldovei - Istoria echipei de fotbal Oţelul Galaţi 1965-2011”, de Cristian Socianu, recent apărută, este ilustrată cu sute de imagini semnate de Ilie Stan.
La 70 de ani a învăţat să lucreze pe calculator pentru a putea arhiva toate filmele pe care le-a făcut de-a lungul timpului. „Poţi, dintr-un click, să pierzi munca de ani, aşa că am învăţat să fiu foarte atent. În 2011 am trecut pe digital peste 50 de gigabyte – adică mai puţin de jumătate din tot ce am”, spune Ilie Stan.
A deschis, de-a lungul timpului, 37 de saloane personale de fotografie. Imagini purtând semnătura sa au fost publicate în „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Viaţa nouă”, „Viaţa liberă” şi „Gazeta Sporturilor”, dar şi în Iugsolavia, Polonia şi Lituania. Abonat de zeci de ani la reviste din China, Vietnam, până în Europa Centrală, Ilie Stan citeşte mult şi caută să înveţe mereu ceva nou: „Când citesc, vizualizez imagini. Iar când lucrez, am în permanenţă dicţionarul lângă mine”.
„Am pozat în zeflemist”
Adeptul ideii că „o imagine reflectă nu doar un om sau o clipă, ci este o radiografie a societăţii”, Ilie Stan nu poate fi de acord cu lipsa de mister caracteristică vremurilor pe care le trăim: „Acum totul e prea la vedere, iar subiectele, cele feminine în special – prea dezbrăcate. Consider că lucrurile intime nu trebuie astfel expuse. Poate şi de aceea înainte căsniciile erau mai durabile”, este de părere artistul.
Nu îi plac fotografiile cu el: „Sunt foarte puţine fotografiile cu mine care îmi plac. În general, omul se controlează în faţa aparatului şi nici eu nu fac excepţie”, vine explicaţia.
Secretul tinereţii sale spirituale – cine ar crede că are 77 de ani? – este… paradoxal, munca: „Eu şi când stau… lucrez”, spune zâmbind: „Tot timpul mă gândesc, vorbesc, caut idei”.
Un singur regret major are domnul Stan. „Dacă aş putea, aş face unele corecţii, legate de felul meu de a fi. Poate că am bagatelizat prea mult, am făcut băşcălie, cu alte cuvinte. Eu n-am fost, de fapt, aşa, dar am pozat în zeflemist, considerând că atitudinea aceasta, hazul de necaz, mă vor ajuta să depăşesc mai uşor greutăţile inevitabile ale vieţii. De necazuri nu scapi, însă un psihic bun te ajută mult”, conchide Ilie Stan.
Noi nu putem decât să-i spunem La mulţi ani! şi să-i mulţumim pentru istoria de aproape 60 de ani pe care a scris-o în arta fotografică gălăţeană şi pentru faptul că şi-a donat toată aparatura clasică din laboratorul său foto Muzeului de Istorie din Galaţi, ceea ce nu e puţin lucru.
