* Eminescologul Dimitrie Vatamaniuc, şi-a închinat cea mai mare parte din viaţă cercetării operei şi, în special, publicisticii „Luceafărului Poeziei Româneşti” * „Socialismul este o mare nenorocire pentru ţară. Socialismul înseamnă moartea cultului, întoarcerea în primitivism” (Mihai Eminescu)
Acasă la academicianul Dimitrie Vatamaniuc, am discutat despre eforturile care s-au făcut, sub oblăduirea Academiei Române, pentru ca previziunea sumbră a lui Perpessicius să nu se împlinească; anume, aceea „că publicarea Operei Integrale Eminescu nu se va întâmpla până la anul 2000”. Integrala Eminescu a fost gata în 1993 şi revizuită şi republicată în 2011, prin grija interlocutorului nostru. În interviul acordat nouă de eminescologul Dimitrie Vatamaniuc, am prezentat câte ceva despre constituirea (în 1972) colectivului de literaţi pentru reluarea cercetării pe „şantierul Eminescu”; am abordat (în pagina 19, „Magazin VL” de vineri, 17 februarie 2012) câteva aspecte despre „cestiunea izraelită” la Eminescu. Şi pentru că în România zilelor noastre, profilul „Luceafărului Poeziei Româneşti” este încă în umbra multor „mistificaţii”, a unor acuze nemeritate care ştirbesc munca şi veghea Părintelui publicisticii româneşti la neatârnarea neamului românesc, vom continua interviul nostru...
- Domnule academician Dimitrie Vatamaniuc, înţelegem că antisemitismul lui Eminescu este „o mistificaţie”, o acuză inventată de unele cercuri de interese din vremea sa, dar şi din vremea fostului regim...
- Antisemitismul lui Eminescu este o „vină de dânşii inventată”, ar spune însuşi Eminescu. Cine are răbdare să citească nenumăratele articole pe care le-a scris Eminescu la ziarul Timpul (între octombrie 1877 şi iunie 1883) - ca reacţie la pretenţiile Germaniei şi ale „Alianţei izraelite” (cu sediul în Germania”) faţă de recunoaşterea Independenţei României prin Tratatul de la Berlin (din iunie 1878) - va înţelege că Eminescu este un Mare Român şi un gazetar profesionist care nu a înclinat balanţa şi condeiul în funcţie de pretenţiile şi presiunile regimurilor care s-au perindat în timpul său. În vreme ce „Alianţa israelită”, în numele unui fals umanitarism susţinea că Principatele dunărene au devenit „un stat al intoleranţei” faţă de israeliţi, Eminescu în nenumărate demersuri publicistice arată contemporanilor săi - şi nouă astăzi - că Principatele dunărene „nu erau vatra zelotismului religios şi a unor înverşunate discuţiuni asupra marginelor în cari trebuie admisă sau nu legea lui Moisi”, cum infesta Alianţa israelită mediul diplomatic străin. Eminescu aducea un prim argument faptul că „nu avem români izraeliţi” care să vorbească limba română, fiindcă Gazetarul şi Poetul este de părere că limba este elementul, liantul care aşază în matca sa un neam, un popor; ori israeliţii nu se desprindeau de limba lor indiferent în ce ţară trăiau... Eminescu subliniază că Principatele dunărene erau „un azil al toleranţei” unde israeliţii stabiliţi de ani buni în România erau şcoliţi pe banii „mănăstirilor creştine”, cum relatează în ziarul „Timpul” din 7, respectiv, 10 iulie 1879... Cât despre israeliţii care se refugiaseră după persecuţiile din Polonia, Rusia şi Germania, Eminmescu recomanda ca încetăţenirea lor să se facă „individual şi nu în masă”, cum impunea Germania.
- O altă „mistificaţie” este cea legată de faptul că Eminescu ar fi cochetat cu ideile socialiste şi că ar fi fost chiar „precursorul” socialismului?!, după unele minţi... Domnule academician, după o viaţă de cercetare a manuscriselor şi a articolelor publicate de Eminescu, la ce concluzie aţi ajuns?
- Cum bine aţi observat şi aici avem de-a face cu o mistificaţie. Ca publicist la „Timpul”, unde o vreme a fost chiar redactor şef, fireşte Eminescu a scris despre toate aspectele vieţii social politice din vremea sa. Nimeni înaintea sa şi după el nu a criticat cu mai multă vehemenţă corupţia, ignoranţa, nepotismul, lipsa de merit în promovarea ierarhică socială… În privinţa socialismului, Eminescu are câteva articole în care face referire la socialism, dar situaţia nu este deloc cum o prezintă mistificatorii din ultimele decenii; este exact invers.
- Vă rugăm să exemplificaţi...
- Este, de pildă, un articol despre fraţii Nădejde - aceştia erau socialişti - dar aici Eminescu spune clar: „Socialismul este o mare nenorocire pentru ţară. Socialismul înseamnă moartea cultului, întoarcerea în primitivism”. La tipărirea publicisticii eminesciene în vremea fostului regim, acest articol mi-a fost respins în repetate rânduri, până ce cineva - tot din cei de sus din vremea perioadei comuniste - mi-a sugerat să găsesc ceva... imaginar şi să nu mai vorbim despre socialism în aceşti termeni negativi. „Vorbeşte despre socialismul utopic!”, mi-a recomandat acea persoană. „Aşa că la învăţământul politic ăştia mai află câte ceva despre socialismul utopic. Zice: Găseşte ceva din Marx, din Lenin, ca să blindezi acest articol şi să apară!…”
- Să înţelegem că aceasta este explicaţia parantezelor de la câteva articole eminesciene, cu referite la socialism, din volumele tipărite până în 1989?...
- Da... Numai acordând un anumit spaţiu socialismului utopic, dar care nu avea nicio legătură cu amintitul articol semnat de Eminescu, am putut salva şi tipări publicistica lui Mihai Eminescu. Şi neavând altă soluţie în faţa cenzurii celor două cabinete, am scos articolul din contextul de atunci (cel în care era vorba despre socialism, despre care Eminescu spune că „înseamnă moartea cultului, întoarcerea în primitivism”) şi l-am plasat undeva în trecut. Aşa am putut salva şi publica miile de articole din publicistica eminesciană din volumele care au urmat volumului IX.
- Însă Dumnezeu v-a dat timp ca să reveniţi, să revizuiţi ediţia şi să retipăriţi Integrala Eminescu în 2011...
- Da. În ultima ediţie revizuită şi apărută în 2011, am scos acest balast despre socialismul utopic. Mai este un articol despre socialism în care se spune că cine „se ocupă de problemele sociale este neapărat numit socialist”. Fals! A te ocupa de partea ştiinţifică a socialismului nu înseamnă că eşti socialist!... Dar, aşa au trecut toate textele eminesciene de cenzura comunistă. Însă lucrul acesta nu a stat numai în puterea mea, ci s-au găsit oameni care au dorit cu adevărat să se tipărească Opera Integrală Eminescu şi pentru asta Îi mulţumesc lui Dumnezeu. Eu am fost doar un executant… Când însă am preluat retipărirea ediţiei din 2011, am eliminat acele anomalii. A consemnat.
