Avanpremieră la Dramatic - Hate story cu priză la tineri

Avanpremieră la Dramatic - Hate story cu priză la tineri
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

Dacă la “Love story” se plângea, de ce să nu se râdă măcar de societatea care îi aruncă pe tineri în braţele disperării? Spectacolul “Puşlamaua de la etajul 13” a entuziasmat vineri, la avanpremieră, publicul tânăr, cu o prezenţă numeroasă. Spectacolul i s-a adresat în primul rând, fără a dezamăgi însă publicul matur.

Piesa a beneficiat de o distribuţie reală, cu o echipă de actori folosită la maxim de regizorul bulgar Vili Perveli Nikolov, care semnează şi o sensibilă ilustraţie muzicală. Născut la Vidin, absolvent la UNATC la Bucureşti, cu un repertoriu solid, de la Beckett la D.R. Ropescu sau Cehov, de la Gogol la Goldoni şi Sartre, Nikolov a montat pentru Naţionalul din Iaşi, la Bucureşti – Teatrul Mic, la Botoşani, Giurgiu, în teatre din Bulgaria. A primit Premiul Radu Stanca pentru “cel mai bun spectacol”, iar actorii iau premii în montările sale (chiar şi o nominalizare la UNITER pentru cea mai bună actriţă), Un om cu care te simţi grozav să fii alături; desigur, un avantaj la orice repetiţie...

Maratonul Petronelei Buda
În rolul titular, în aproape două ceasuri de replici, actriţa Petronela Buda a “probat” o tânără de 15 ani, una dintre miile de copile cu părinţi divorţaţi lăsate de izbelişte de mamele plecate prin Italia. Copii care nu-şi pot îndeplini visul – în cazul personajului Puşlamaua, acela de a face tenis de performanţă. Credinţa autorului piesei (Mircea M. Ionescu fiind şi un celebru fost cronicar sportiv) că sportul salvează, a adus în piesă colacul de salvare de la Ambasada SUA. Câştigătoare la Concursul naţional de dramaturgie de la Fani Tardini de anul trecut, piesa a fost editată în volum de Biblioteca "V.A. Urechia", directorul acesteia, prof. Zanfir Ilie, fiind prezent în sală.

Dacă personajul nesupus al copilei are ceva şi din zbaterile tinerilor americani neliniştiţi de ieri şi de azi, aplauzele tinerilor din sala noastră au demonstrat că suntem uneori la fel de americani. Finalul spectacolului s-a făcut bănuit, poate tocmai din pricina lungimii textului, puţin mai devreme.  Într-adevăr, spectacolul a ţinut o oră şi 45 de minute, timp care ar pune probleme şi unui Andrei Şerban, dar publicul a aplaudat până la foarte bine lucrata ieşire la rampă de final, “rama” spectacolului, căreia nu toţi regizorii îi dau importanţa cuvenită.

Încă un actor: publicul    
Nu vreau să vă spun ce vă aşteaptă, ca spectatori, montarea fiind interactivă, unul dintre spectatori fiind chiar invitat să urce pe scenă. Aici Petronela a trebuit să se adapteze exact momentului, chiar dacă autorul prevedea în text câteva reacţii posibile ale invitatului. A juca o vârstă fragilă, cu mobilitate, umor, privire care are replica ei, i-au adus din nou Petronelei Buda şansa de a arăta ce poate într-un rol titular. Gheorghe V. Gheorghe, în Bunicul, aduce un râs sub pojghiţa căruia se ascund dramele vârstei jucate.

Aureliu Bâtcă, în mai multe roluri de compoziţie, le duce pe toate cu precizia cu care ne-a obişnuit, fără fasoane, de ani buni. Foarte plastic în Îngerul, devine incredibil de amuzant în Ambasadorul american, enervant în Colegul de clasă, de bani gata. Este şi… preşedinte al României, cu “hî-hî-hî”-ul mandatului respectiv. Petrică Păpuşă şi-a lucrat şi acum cu seriozitate rolurile: Tatăl bun, dar slab, învins de cuplul soţie-soacră şi Antrenorul obsedat de muncă. Ca un mini-cor antic, Veronica Păpuşă, în Mama, şi Svetlava Friptu, în Bunica (actriţa joacă excelent şi rolul Medicului) aduc un plus de haz scenelor tensionate în care copila este disputată în Justiţie. Episodic, apar Ana Maria Ciucanu – Diriginta, Judecătorul, Sora şefă, roluri destul de simetrice – , iar George Breabăn, regizorul tehnic, joacă rolul Poliţistului. 

Nu trebuie uitat decorul funcţional şi pictural creat de Nicolai Mihăilă, plastician premiat, scenograf al Operei Naţionale şi al Naţionalului din Iaşi.

Citit 8003 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

2 comentarii

  • postat de cristi
    Sâmbătă, 02 Iunie 2012 23:58
    Cu respect va spun ca a fost alegerea cea mai buna sa plecati de la piesa, pentru ca sincer nu meritati sa o vedeti! Nu ati rezistat unei realitati? De ce nu sa mergeti prin oras si sa incercati sa priviti in jurul dumneavoastra? "Comedia spumoasa" pe care o asteptati se petrece in jurul dumneavoastra ba chiar si prin dumneavoastra. Si dupa cate am inteles aveti o sotie urmand ca in viitor sa aveti si un copil ce sunt sigura ca nu si-ar dori sa treaca prin ce a trecut "puslamaua" din piesa. O tragedie cu care multi tineri adolescenti se lupta zi de zi deoarece asa cum spune in piesa " numanui nu-i pasa de tine". " Puslamaua de la etajul 13" este o piesa de teatru ce pune punctul pe "i", o piesa valoroasa ce le poate deschide ochii celor orbiti, dar se pare ca dumneavoastra traiti intr-o lume perfecta, lume in care nu duceti lipsa de nimic! Pentru dumneavoastra ata s-a rupt de mult timp, traiti doar cu senzatia ca mergeti inca pe ea!
    0
    0
    Raportează
  • postat de Zoli
    Joi, 15 Martie 2012 18:39
    A fost o tampenie de spectacol. Nu am rezistat cu sotia sa-l vizionez mai mult de 40 de minute. Cind oare ne vom putea duce la teatrul Fani Tardini sa vizionam piese cu adevarat valoroase. Cind oare ne vom putea la o comedie cu adevarat spumoasa sau chiar o piesa simpla dar buna?
    Cind oare se va termina cu clientelismul si invitatiile date primariei si celorlalte structuri pe nimic si pe sub mana in pofida spectatorilor adevarati care ar dori sa ocupe si ei un loc in primele 5 randuri? Sa va fie rusine. Nu sunteti profesionisti !
    Cind oare isi vor da seama cei din conducerea teatrului Fani Tardini ca este timpul sa se axeze pe calitate?
    Nu stiu cit vi se va mai permite sa dormiti !
    Va veni cineva realist odata si va va zburataci pe toti !, cu tot cu conducerea orasului impreuna !
    Inca mai mergeti pe ata dar pentru cit timp?
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.