O instituţie de cultură care se vrea deschisă pentru vizitatori cu orice preţ, incluzând aici şi pe cel al calităţii îndoielnice a serviciilor oferite, se aşază de la început sub auspicii rele. Aşa stau lucrurile şi cu ansamblul de gospodării tradiţionale de la Gârboavele, care, după ultimele afirmaţii ale conducerii Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, poate fi vizitat de gălăţeni, la cerere, în orice moment, pe gratis.
Asta în ciuda faptului că cele patru gospodării nu sunt în stare perfectă de conservare şi că Muzeul Satului de la Gârboavele nu are încă la dispoziţie specialişti muzeografi şi conservatori. În plus, din afirmaţiile directorului Centrului Cultural, instituţie care a preluat administraţia ansamblului de la Gârboavele, muzeul se deschide, totuşi, în aprilie, chiar dacă va fi pe sistemul „lasă că merge şi-aşa”.
O instituţie de cultură care se vrea deschisă pentru vizitatori cu orice preţ, incluzând aici şi pe cel al calităţii îndoielnice a serviciilor oferite, se aşază de la început sub auspicii rele. Aşa stau lucrurile şi cu ansamblul de gospodării tradiţionale de la Gârboavele, care, după ultimele afirmaţii ale conducerii Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, poate fi vizitat de gălăţeni, la cerere, în orice moment, pe gratis.
Asta în ciuda faptului că cele patru gospodării nu sunt în stare perfectă de conservare şi că Muzeul Satului de la Gârboavele nu are încă la dispoziţie specialişti muzeografi şi conservatori. În plus, din afirmaţiile directorului Centrului Cultural, instituţie care a preluat administraţia ansamblului de la Gârboavele, muzeul se deschide, totuşi, în aprilie, chiar dacă va fi pe sistemul „lasă că merge şi-aşa”.
Mult zgomot pentru nimic
Prin urmare, Centrul Cultural le propune eventualilor vizitatori un periplu într-un muzeu virtual, cu muzeografi virtuali şi, eventual, cu exponate virtuale. „Le arătăm exterioarele şi putem furniza explicaţii în cunoştinţă de cauză despre modul de construcţie”, spune directorul Centrului Cultural, Răzvan Avram.
Gălăţenii care s-ar arăta interesaţi de o asemenea experienţă pot solicita vizita printr-o cerere scrisă, dar numai dacă e vorba despre un grup. Plimbarea la Gârboavele va fi programată pentru următoarea zi, când grupul va fi însoţit de un angajat al Centrului Cultural.
Etapele „birocratice” ale vizitei par să fie absolut necesare: de pe o zi pe alta, angajaţii instituţiei vor aranja exponatele în fiecare dintre cele patru gospodării. Cel puţin aşa a dat de înţeles conducerea Centrului Cultural, când redactorii „Vieţii libere” şi-au exprimat intenţia de a se programa la o astfel de vizită.
Din cauza umezelii din casele tradiţionale, toată colecţia muzeului - fondul achiziţionat în cadrul proiectului Phare, la care se adaugă donaţiile Centrului Cultural dar şi alte obiecte care au aparţinut etnologului Eugen Holban - este depozitată într-o cameră din sediul administrativ de la Gârboavele.
Toată tevatura ar fi, astfel, un fel de joc de-a muzeul. Ghizii însoţitori nu ar fi muzeografi, persoanele care aranjează exponatele nu sunt conservatori de profesie, ba, colac peste pupăză, obiectele nici nu sunt inventariate în totalitate - lucru de neconceput într-o instituţie muzeistică deschisă publicului. Iar Muzeul Satului nici nu are, oficial, această titulatură.
De altfel, în acest moment, vizitatorii ar avea de admirat la Gârboavele exact ce scot din buzunar la intrarea în „muzeu”: (mai) nimic. „Încă nu a ieşit umezeala din pereţi, dar e un lucru minor. Sperăm că timpul şi bunul Dumnezeu le va rezolva, cu vremea însorită care o să vină în lunile următoare. Eu cred că în aprilie muzeul va fi deschis, chiar dacă nu va fi la exigenţa maximă”, susţine Răzvan Avram.
Directorul Centrului Cultural nu ne-a putut lămuri care e exigenţa maximă şi care e cea minimă de funcţionare a unei asemenea instituţii. Doar apelul la sprijinul divin ce ne mai linişteşte.
Am solicitat, în schimb, de la Consiliul Judeţean, mai multe informaţii despre organigrama viitorului muzeu, dar şi despre stadiul eventualelor lucrări de corecţie şi reparaţie la cele patru gospodării. Informaţii pe care le aşteptăm în continuare cu nerăbdare, ca să lămurim cu ce grad de exigenţă va fi deschis (sau este deschis) Muzeul Satului.
Prin urmare, Centrul Cultural le propune eventualilor vizitatori un periplu într-un muzeu virtual, cu muzeografi virtuali şi, eventual, cu exponate virtuale. „Le arătăm exterioarele şi putem furniza explicaţii în cunoştinţă de cauză despre modul de construcţie”, spune directorul Centrului Cultural, Răzvan Avram.
Gălăţenii care s-ar arăta interesaţi de o asemenea experienţă pot solicita vizita printr-o cerere scrisă, dar numai dacă e vorba despre un grup. Plimbarea la Gârboavele va fi programată pentru următoarea zi, când grupul va fi însoţit de un angajat al Centrului Cultural.
Etapele „birocratice” ale vizitei par să fie absolut necesare: de pe o zi pe alta, angajaţii instituţiei vor aranja exponatele în fiecare dintre cele patru gospodării. Cel puţin aşa a dat de înţeles conducerea Centrului Cultural, când redactorii „Vieţii libere” şi-au exprimat intenţia de a se programa la o astfel de vizită.
Din cauza umezelii din casele tradiţionale, toată colecţia muzeului - fondul achiziţionat în cadrul proiectului Phare, la care se adaugă donaţiile Centrului Cultural dar şi alte obiecte care au aparţinut etnologului Eugen Holban - este depozitată într-o cameră din sediul administrativ de la Gârboavele.
Toată tevatura ar fi, astfel, un fel de joc de-a muzeul. Ghizii însoţitori nu ar fi muzeografi, persoanele care aranjează exponatele nu sunt conservatori de profesie, ba, colac peste pupăză, obiectele nici nu sunt inventariate în totalitate - lucru de neconceput într-o instituţie muzeistică deschisă publicului. Iar Muzeul Satului nici nu are, oficial, această titulatură.
De altfel, în acest moment, vizitatorii ar avea de admirat la Gârboavele exact ce scot din buzunar la intrarea în „muzeu”: (mai) nimic. „Încă nu a ieşit umezeala din pereţi, dar e un lucru minor. Sperăm că timpul şi bunul Dumnezeu le va rezolva, cu vremea însorită care o să vină în lunile următoare. Eu cred că în aprilie muzeul va fi deschis, chiar dacă nu va fi la exigenţa maximă”, susţine Răzvan Avram.
Directorul Centrului Cultural nu ne-a putut lămuri care e exigenţa maximă şi care e cea minimă de funcţionare a unei asemenea instituţii. Doar apelul la sprijinul divin ce ne mai linişteşte.
Am solicitat, în schimb, de la Consiliul Judeţean, mai multe informaţii despre organigrama viitorului muzeu, dar şi despre stadiul eventualelor lucrări de corecţie şi reparaţie la cele patru gospodării. Informaţii pe care le aşteptăm în continuare cu nerăbdare, ca să lămurim cu ce grad de exigenţă va fi deschis (sau este deschis) Muzeul Satului.
