Ana Maria Tomescu este subţire ca o trestie şi fragilă ca un lujer de frezie. Doar ochii care îi strălucesc în orbite îi răsfrâng în exterior lumina interioară şi optimismul robust, aproape molipsitor. De câţiva ani ne-a încântat cu expoziţiile ei de fotografie şi de sculptură, dovedind o putere de muncă surprinzătoare pentru constituţia ei fizică.
Născută în Galaţi, la 17 februarie 1980, a absolvit Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin”, secţia Grafică (1998), Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, secţia ceramică-sticlă-metal, specialitatea metal (2002) şi cursurile de masterat din cadrul aceleiaşi universităţi (2004). Este membră a U.A.P, filiala Bucureşti.
A început să expună încă din anii studenţiei, când a participat la expoziţiile „Student Art”, organizate de Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi (ediţiile 2000, 2001, 2002, 2003). A mai fost prezentă cu lucrări la Atelier 35, Galaţi (2003, 2006, 2007); Art expo ¾, Bucureşti (2002); World Trade Plaza, Bucureşti (2002); Opera, Bucureşti (2002); Căminul Artei, Bucureşti (2003); Grupul „Aţa”, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galaţi (2006, 2007), Galeriile de Artă Brăila şi Galeriile „Gheorghe Petraşcu”, Tecuci (2007). A participat la Taberele de creaţie organizate la Sulina (2000), Cetate - Calafat (2001) şi Ciric - Iaşi (2001), la ultima obţinând premiul I pentru pictură.
Seriozitate şi responsabilitate
Cu o expoziţie personală a debutat în 2006. S-a intitulat „Fotografie”. Acesteia i-au urmat „Piatră pentru Pavel”, „Moment”, „Proba” şi „Om”. Dacă în primele patru manifestări a prezentat lucrări de fotografie, apropiate de pictură şi de grafică prin modul de organizare compoziţională şi prin efectele de culoare şi de lumină obţinute, în ultima a expus numai sculptură în metal şi lemn.
Seriozitatea şi responsabilitatea cu care priveşte actul de creaţie, strădania ei de a găsi soluţii şi forme plastice care să-i materializeze cât mai expresiv ideile, gândurile şi sentimentele au condus-o la închegarea unui discurs caracterizat prin coerenţă, unitate şi capacitatea de a reţine de la primul impact atenţia iubitorilor de artă. Plăsmuirile înscrise de ea în spaţiu reprezintă forme antropomorfe şi fitomorfe dintre cele mai variate.
Creaţiile ei coboară parcă din arhitectura noastră populară, din ornamentica stâlpilor de pridvor, din motivele cu care ţăranii şi-au împodobit faţadele caselor, porţile, gardurile. Altele amintesc de geometria unor obiecte folosite în industria casnică.
Omul şi fragilitatea sa
În viziunea artistei, totul se încarcă de noi semnificaţii, elementele constitutive, deşi foarte asemănătoare, permit asociaţii, disocieri, analogii, reflexii asupra universului în care ne mişcăm. Ideatic, sculptura Anei Tomescu evocă fragilitatea fiinţei umane, diversitatea lumii materiale, motivul veşnic al cuplului, solidaritatea omenească.
Printr-o serie de forme cu valoare simbolică, ea exprimă aspiraţia omului spre perfecţiune, relaţiile interumane care se creează în cadrul unei comunităţi, ritmul, pulsaţia vieţii. Geometrizarea, linia suplă, caldă şi melodioasă a construcţiilor sculpturale, traforarea în combinaţii sintetice a masei lemnoase, vibrarea unor porţiuni nu prin dăltuire ci prin incizii dese de fierăstrău, echilibrul asigurat plinurilor şi golurilor, prezenţa simetriilor şi asimetriilor, valenţele decorative, dialogul dinamic între forme ca şi cel al ansamblului cu spaţiul, forţa imaginativă sunt calităţi care dau expresivitate lucrărilor artistei.
La rândul lor, sculpturile din metal sunt reprezentări ale unor structuri vegetale, transpuse cu sensibilitate. Tabla neagră dobândeşte, printr-o prelucrare şi tratare personală, patina şi reflexele alamei.
Apropiindu-se cu înţelegere de materialele modelate, folosindu-le cu ingeniozitate calităţile şi defectele, Ana Tomescu îşi probează convingător talentul şi hărnicia, substanţa potenţialului său creativ.
