Interviu cu directorul Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, Vlad Vasiliu
- Cum a fost stagiunea care s-a încheiat?
- A fost o stagiune grea: am avut proiecte ambiţioase, dar şi problemele financiare inerente acestei perioade…
- Dacă va continua criza, cât va fi afectat festivalul?
- Avem două mari semne de întrebare, pe care trebuie să le discut cu noua conducere a Primăriei: festivalul şi repertoriul din toamnă. Acum ni s-a spus că am terminat banii colaboratorilor – toţi! Şi aici nu este un prost management, ci acea schimbare cu scoaterea pensionarilor în afară. Eu n-am putut să renunţ la ei: cu acordul ordonatorului de credite [Consiliul Local], i-am angajat doar pe perioada stagiunii, ei nu primesc bani în concediu. Am avut nevoie: Citta joacă, aţi văzut-o, Liliana joacă, Grig Dristaru, nenea Ghiţă Gheorghe încă joacă şi joacă bine! Să renunţ la ei? Ar fi o pierdere pentru Galaţi! Acum mi s-a spus: „Nu mai faci niciun contract pentru toamnă pentru că nu mai avem bani pentru colaborare! Dacă obţii, te priveşte – eşti manager!”
- Dar există un proiect de cheltuieli, care să fie înaintat Consiliului Local?
- Da, bugetul e gândit pe următorii trei ani, dar în parametrii care ni s-au ordonat. Adică cu 2,1 la sută anul acesta mai mult decât anul trecut, anul viitor cu 2,3 la sută, anul celălalt, tot cu 2,1 la sută din bugetul total, ţinând cont de inflaţie. Şi să mă ierte Dumnezeu, n-ai cum, plus că altele-s preţurile. Eu tot mă rog de oameni: „Hai, regizează la mine o piesă cu o sumă modică!”, sau îmi pun oamenii din teatru să regizeze. Dar plafonez şi teatrul, dacă numai cei de aici fac regie, trebuie să aduc om de afară. Iar preţurile actuale s-au ridicat: am înnebunit când am auzit că la Bucureşti un regizor primeşte de la zece la 20.000 de euro; 8.000, un scenograf bun, pentru un singur spectacol! Eu n-am să-mi permit aşa ceva.
- Cam atâta ar costa, cred, toată stagiunea?
- Exact. Atunci, ce fac? Am să negociez, merg pe prietenie, dar oricum sumele pentru colaboratori trebuie să crească! Şi, legal, nu se poate! Anul trecut a trebuit să renunţ să aduc nişte trupe bune în festival, pentru că nu au ajuns banii. Din zi în zi, trupele au pretenţii, îţi zic: „Bine, vin, mie-mi dai atât!” Iar „atât” înseamnă, în bani vechi, de la 50-60 de milioane în sus, de trupă.
- Aţi acoperit măcar cu spectacole stagiunea…
- Şapte premiere au fost stagiunea aceasta – e mult, de obicei se fac cinci. Am vrut varietate în repertoriu, pentru ca publicul să vină. Ne-am chinuit cu o trupă din ce în ce mai mică! E o problemă îngrozitoare: noi nu mai avem actori tineri! Copiii, buni, pe care i-am angajat, au plecat să muncească în străinătate – şi nu teatru! Să câştige un ban! Aici nu le dăm casă, căci nu mai avem acele apartamente de serviciu, de curând nu se mai dă prima de instalare, ar trebui reglementat prin lege. Cu o leafă de 700 de lei ce face un tânăr care nu are casă, nu e gălăţean?
Am încercat – avem o colaborare nemaipomenită cu Universitatea „Dunărea de Jos”, care ne-a înlesnit, la preţ modic, să locuiască la cămin. Dar un actor trebuie să-şi facă şi el o cafea, un cartof prăjit, unde şi-l face? Are repetiţii, nu poate să meargă la cantină. Nimeni nu se gândeşte la copiii ăştia! Iar bătrânii n-or să mai poată şi vom avea din ce în ce mai puţini actori! Dacă ni s-ar debloca posturile, avem cinci posturi de actori care oricând pot fi ocupate! Prin plecarea oamenilor ăstora, posturile s-au blocat!
Dacă s-ar debloca măcar trei! Iar ca să dai afară şapte pentru a angaja unul nu e valabil la noi, pentru că degeaba dau şapte maşinişti afară şi angajez un actor, că nu mai are cine pune decorul! Posturile de actor, chiar dacă sunt mai multe, sunt considerate „posturi unice” şi ar trebui, normal, să poţi să-l ocupi, dar nimeni nu vrea să înţeleagă! Dacă am nevoie de rol de copiliţă sau de divă sau de june-prim nu pot angaja altceva! Problemele sunt foarte grave în teatru! Eu am încercat să nu le simtă gălăţeanul, dar se acutizează! Mai mergem anul acesta, dar nu se mai poate, gata, s-a terminat!
