Elev în clasa a XII-a la Liceul de Artă „D.Cuclin” (clasa de Teatru, prof. Daniela Enache Nistor), membru al trupei studenţeşti de teatru „De ce ficatul?”, Iustinian Turcu s-a făcut deja remarcat la concursurile şi festivalurile la care a participat, având deja trei premii şi trei trofee. La ediţia din acest an a Festivalului Studenţesc ACT Fest, de la Galaţi, actorul Cristi Iacob, preşedintele juriului, a înfiinţat un premiu special pentru tânărul gălăţean, spunând: „Băiatul ăsta e numai inimă. Merită recompensat şi încurajat!”.
Şi-a învins tracul spunând: pot!
„De mic eram sigur că am să devin un mare cântăreţ. Am vrut să dau examen la Liceul de artă, la canto, însă o profesoară m-a sfătuit să renunţ, spunându-mi că e foarte greu şi aşa am dat admitere la arta actorului. Sincer, nu-mi pare rău: cânt toata ziua în casă, muzica are un loc important în inima mea şi, în plus, mă ajută şi în teatru”, recunoaşte Iustinian. În clasa a X-a, la primul concurs de artă teatrală individuală, a învăţat să-şi învingă tracul: „Pe scenă, inima îmi bătea atât de tare, încât simţeam că leşin. M-am ambiţionat, însă, şi mi-am zis: pot! Şi am reuşit să iau 9”, îşi aminteşte Iustinian.
În clasa a 10-a a luat şi prima menţiune, la Concursul naţional de artă teatrală individuală "Ştefan Mihăilescu-Brăila"; apoi, în acelaşi an, la Concursul pentru elevi „Constantin Stanciovici-Brănişteanu", de la Târgu Jiu, Premiul al II-lea, iar în clasa a XI-a, tot la Tg. Jiu, Premiul al III-lea. La ACTFest, festival dedicat studenţilor, a fost nominalizat – atât anul trecut cât şi anul acesta, la Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar şi a câştigat Premiul special al Juriului – la ediţia 2012.
Spectacolul la care nu a respirat
După ce a văzut „Faust”, de Goethe, în regia lui Silviu Purcărete, la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, nu a putut să vorbească timp de patru ore cu nimeni: „Plângeam, tremuram şi nu îmi venea să cred că se poate face astfel de teatru: cât a ţinut spectacolul, două ore, nu am respirat. Iar Ofelia Popi rămâne pentru mine un model de actriţă”. Ştie că pentru a deveni un actor bun trebuie să fie sincer, verosimil, disciplinat şi să creadă în ceea ce face pe scenă: „Poţi să ai talent cu carul, dacă nu munceşti şi nu-ţi îngrijeşti harul cum se cuvine, rişti să pierzi totul”, spune tânărul, explicând: „La şcoală ne învaţă că atunci când suntem pe scenă, suntem ca şi în casa noastră şi ne desfăşurăm normal, iar publicul este „un intrus” care trage cu ochiul”. Iustinian vrea să meargă la facultate la Sibiu sau la Bucureşti. Îşi doreşte să fie actor dar, în paralel, să devină profesor universitar de Arta actorului. Deocamdată, ceea ce ştie sigur e că această artă se face cu muncă, seriozitate şi cu nervi de oţel. Recunoaşte că îi este teamă de lumea actoriei, că în ziua de astăzi nu se poate trăi din artă, că „doar dacă eşti un pui de Mălăele sau de Ştefan Mihăilescu Brăila, ai şanse să ajungi departe sau… poate nici atunci”, dar mai ştie că fiecare om are steaua şi norocul lui.
