Sorina Fădor Vădeanu a absolvit Universitatea ”George Enescu” din Iaşi, secţia creaţie vestimentară (clasa prof. Felicia Buliga), în 1998. Este membră a Grupării „Athanor” a plasticienilor gălăţeni şi constituie, împreună cu Mihaela Brumar, partea feminină a participanţilor din tabăra de sculptură în metal care se desfăşoară la Muzeul de Artă Vizuală, până pe 25 august.
Cum este pentru o femeie să participe la o asemenea tabără? „Provocator şi uşor intimidant, la început. Dar când te apuci de lucru nu mai eşti femeie sau bărbat, eşti artist”, spune Sorina.
Esenţiale, în realizarea lucrării, sunt atât ideea plasticianului, cât şi materialele: „Materialele au rolul de a-l ghida pe artist. Am pornit de la ideea omului, ca suflet, care tinde spre înalt, spre perfecţiune. Mai puţin vizibil aşa, explicit, dar cine vrea să caute în geometrie, va găsi în lucrare conexiunile. Şi titlul va spune - dar îl voi dezvălui la sfârşit, după ce termin lucrarea”, declară autoarea.
Culorile în care îşi vede plasticiana lucrarea, la final, sunt „ceva între verde şi albastru, un turcoaz”.
Alături de Sorina, în tabără, ca şi în viaţă, este Adrian Vădeanu, plastician de asemenea. „Înainte de a mă gândi la lucrare, înainte de a mă gândi la orice altceva, mi-a fost teamă să nu fiu judecată că Adi mă ajută prea mult. Şi atunci am încercat ca acest lucru să nu se întâmple, probabil am ajuns în extrema cealaltă şi nu vreau decât să mă ajute cu consultaţii – pentru că e pe profil, şi tehnic mă ajută la nişte soluţii. Munca am vrut să fie a mea, tocmai pentru ca nimeni să nu poată spune: „A, e bărbatul ei aici şi îşi împart munca. Am venit cu ideea asta, de la început, şi am preferat să lucrez eu cât mai mult, de-asta a şi ieşit din bucăţi mici, aşezate, nu din ceva foarte mare, ca să o fac eu, poate nu sută la sută, dar măcar 98 la sută”.
"Peste ani, când copiii mei vor vedea lucrările, aş vrea să fie bucuroşi că părinţii lor au făcut ceva pentru înfrumuseţarea Galaţiului, nu doar la nivel optic, ci şi la nivelul ideilor, ceva care să hrănească spiritual zona aceasta”, speră Sorina.
Când am fotografiat lucrarea, Adi Vădeanu a ţinut să se aşeze în mijlocul ei, răspunzând, astfel, implicit, la întrebarea: cine se află în sufletul Sorinei?
