Nu doar participant la Tabăra de sculptură în metal, ce se desfăşoară în aceste zile la Muzeul de Artă Vizuală, Eduard Costandache este şi unul dintre organizatorii evenimentului. „Mă bucur că am putut să contribui la împlinirea unui vis al artiştilor, de a continua tradiţia Galaţiului, care s-a remarcat prin taberele de creaţie în metal, având cei doi giganţi – combinatul siderurgic şi şantierul naval”, spune artistul. „Trăim în oraşul cu cele mai multe lucrări de sculptură modernă monumentală din ţară, peste 40. Pe de altă parte, este principalul oraş din sud-estul Europei cu aşa ceva şi era păcat ca această tradiţie să nu meargă mai departe, cu toate dificultăţile care sunt. Se închid secţii, e din ce în ce mai greu dar, cu toate acestea, sunt mulţi cei care vor ca acest lucru să continue. Mi s-a acordat titlul de comisar al taberei, eu mă ocup de partea artistică. Promotorul şi cel care s-a ocupat de partea de sponsorizare este Cătălin Fetecău, decanul Facultăţii de Mecanică, majoritatea sponsorilor fiind absolvenţi ai acestei facultăţi sau foşti colegi ai profesorului Fetecău. Iar domnul director Dan Basarab Nanu e liantul ce face ca toate lucrurile să se întâmple”.
Fizică, artă şi... umor
Vorbind despre lucrarea sa, Eduard Costandache spune: „De data aceasta, mă leg de numele unui mare fizician englez, Stephen Hawking, teoretician al originii universului, şi mă strecor undeva în lumea microcosmosului, fiind pasionat atât de genetică, cât şi de fizică cuantică. Bineînţeles, la modul amator, de căutător, nu la nivel de aprofundare. Mă voi lega de celula vie, iar lucrarea mea va avea şi o notă de umor. Voi face un neuron de dimensiuni mari, toate sinapsele având la capăt câte un clopoţel. Dacă ştiţi jokerul din pachetul de cărţi de joc, care este, de fapt, şi nebunul regelui, acesta are o tichie pe cap cu clopoţei la capăt. Aşadar, va fi o aluzie la neuronul „înnebunit”, mă şi gândisem la un moment dat la un titlu de genul „Neuron.pa”, unde apăreau atât ideea de negaţie, cât şi cea de Europa, dar aş vrea să evit conotaţiile politice, în niciun caz lucrarea mea nu va fi un manifest politic, sub nicio formă”.
Cu siguranţă, în lucrarea lui Eduard Costandache se va regăsi spiritul său ludic: „Dacă ne referim la modul în care concep forma, în general, lucrările mele au o parte organică de construcţie. Deopotrivă, în unele dintre ele, există o notă de umor, de ironie. Un neuron, atât de mic, eu îl fac gigantic, îl scot din microcosmos şi îl duc dincolo, în macrocosmos, păstrând, totuşi, raportul între lucrare şi privitor. E ştiut că, pentru a putea privi orice lucrare monumentală, trebuie să te situezi la o distanţă de cel puţin două ori şi jumătate mai mare decât dimensiunile ei, ca să-ţi poată intra în câmpul vizual. Dacă te uiţi foarte de aproape, fără să o priveşti în ansamblu, nu înţelegi nimic”, afirmă artistul. Neuronul realizat de Edi va fi albastru cu clopoţei orange.
