O realizare remarcabilă nu doar pentru acele timpuri, ci şi pentru acestea, când ar trebui să ne redescoperim istoria adevărată
Excelentă iniţiativa Clubului de lectură al filialei S-E a Uniunii Scriitorilor, de a marca 100 de ani de la realizarea primului film de lung metraj din lume, ”Independenţa României”! Mastodontul de 120 de minute (filmele ţineau pe atunci un sfert de ceas) ieşea la rampă cu destul timp înainte de ceea ce filmografia occidentală a considerat primul lung metraj din lume: „Naşterea unei naţiuni”, scos de americanul David Wark Griffith abia în 1915.
Scenariul filmului românesc în care totul s-a făcut pentru prima dată la noi înglobează trimiteri la poezia lui Alecsandri dedicată evenimentului (apare, de pildă, Peneş Curcanu). Ca literatură „ocazională”, şi gălăţeanul Grigore Ventura realiza piesa „Curcanii” (1978), despre acelaşi război, piesa fiind lansată la Galaţi, aici jucând şi marea Aristizza Romanescu, craioveanca descoperită într-o locantă din oraşul nostru de Fani Tardini. Aristizza care avea să joace şi în filmul din 1912, alături de Maria Filotti, gloria internaţională Elvira Popescu, Iancu Brezeanu etc. Criticul de film Cristian Tudor Popescu consideră filmul nostru o primă… producţie propagandistică, căci, într-adevăr, apar în final, ca documentar, imagini de la parada de 10 Mai, cu personaje politice ale momentului (implicate şi în tăzboi), iar bătăliile încearcă să reconstituie istoria reală. Nu suntem de acord, preferăm căldura cu care povesteşte gălăţeanul Tudor Caranfil (invitat permanent la Cannes şi în alte jurii internaţionale de film!) în „Vârstele peliculei” – 1984, un an mai târziu fiind descoperit scenariul filmului şi astfel putând fi „dezgropate” alte câteva sute de metri de film rătăcite în arhivă. În 2008, Caranfil reeditează cartea cu multe adăugiri. Regizorul Nae Caranfil, fiul său, îmi mărturisea într-un interviu, după „Filantropica”, că a trăit cu povestea filmului Independenţei în casă, ani şi ani. Regizor şi scenarist format în Franţa, Nae reuşea să scrie scenariul şi să termine în 2008 „Restul e tăcere”, o superbă comedie, cu acţiune neaşteptată, cu descriere curajoasă de situaţii şi personaje (şi cu unele licenţe, care au cerut modificarea numelor personajelor reale) – o superproducţie despre naşterea incredibilă a primului lung metraj din Istorie!
Omagiu fără fasoane
După ce a văzut secvenţe din filmul mut de la 1912, publicul de la Clubul de lectură a rezistat până la urmă, în ciuda unor imperfecţiuni tehnice de proiecţie, la superbul „Restul e tăcere”, cu tot cu making-off, a pus întrebări organizatorilor şi a cerut şi în continuare astfel de acţiuni de cinematecă. Şi când te gândeşti că „cinematograful nu este o artă! Nu e şi nu va fi niciodată”, scria publicistul şi dramaturgul, contemporan filmului, Matei Rusu, în timp ce Macedonski risca: „Cine ştie dacă teatrul, chiar, nu va fi înlocuit cu cinematograful. Filmi dar!… numai să schinteieze, să mişte, să trăiască”, menţionează Tudor Caranfil.
