Gabriela Stavăr a lăsat ingineria pentru arta plastică. Pictează pe sticlă dumnezeieşte!

Gabriela Stavăr a lăsat ingineria pentru arta plastică. Pictează pe sticlă dumnezeieşte!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

"Ceea ce fac mă reprezintă sută la sută"


Gabriela Stavăr este ingineră navalistă, reprofilată ca artist plastic, decorator. Din mâinile sale ies obiecte deosebite, care îi trădează atât firea de artistă, cât şi creativitatea aparte. Am cunoscut-o pe facebook şi m-a dat gata cu un fier de călcat, vechi, cu cărbuni, pe care l-a transformat în operă de artă. "Ceea ce fac mă reprezintă sută la sută", afirmă, pe bună dreptate, Gabriela.

„Viaţa te învaţă să cauţi până afli ce-ţi place”

„Viaţa te învaţă să cauţi până afli ce-ţi place”, spune, simplu, Gabriela. Declicul, momentul când s-a apucat să facă obiecte de artă a fost după despărţirea de Saşa, partenerul său de afaceri, care i-a apărut în vis, dintre îngeri. „Mai întâi am lucrat pe rigips. Sticla am descoperit-o de vreo cinci ani. Am avut norocul că am întâlnit oameni deschişi la minte, care m-au încurajat să mă ocup de amenajări interioare şi mi-au dat astfel prilejul să aplic ceea ce am învăţat la facultate”.

Cel mai bine creează când e supărată sau dezamăgită. Face de toate: amenajări interioare, compartimentări, pictură pe pereţi, pe sticlă sau pe mobilă. „Am câteva lucrări expuse la un magazin de accesorii, în Ţiglina, la Lilou’s Art, pe prelungirea Coşbuc şi câteva lucrări la Cluj”. Simţul proporţiilor şi al culorii nu este la îndemâna oricui: „E vorba de ce simţi. E ceva ce toată lumea are dar, poate că nu toţi îşi descoperă această latură creativă. Unii au ureche muzicală. Eu, de pildă, nu am. Aşa şi cu simţul proporţiilor, nu poţi cere să-l aibă celor care nu sunt buni la geometrie, sau nu văd în spaţiu”.          

Inima lui Dali a hipnotizat-o

E fascinată de cultura antică, în special, dar şi de artişti mai apropiaţi zilelor noastre: „În străinătate nu am fost plecată pentru cumpărături, ci pentru a vizita muzee. Pe Dali, spre exemplu, îl admir, dar nu pentru ceasul lui celebru, ci pentru nişte bijuterii pe care le-a creat. Am văzut o inimă făcută de Dali, care părea că pulsează din toate unghiurile din care o priveai. Pur şi simplu te hipnotiza”.

Cel mai mult a lucrat la sifonul din imagine – în straturi, aproape 10 zile: „Am folosit culori profesionale de vitraliu. Mai lucrez în acrilic cu liner de sticlă. Culorile fiind aplicate, obiectele trebuie încălzite la temperaturi mici, de până la 150 de grade, iar cele de profunzime până la 600 de grade Celsius”. Obiectele create de ea costă între câteva zeci de lei şi câteva sute: „Un fier de călcat decorat poate ajunge între 150 de lei, cu fierul clientului şi 250 de lei, în aceasta intră curăţirea, şlefuirea, vopseaua, munca şi imaginaţia”, spune Gabriela. 

De Florii, urmează nacela mobilă

„Uneori eşti uimit de ceea ce iese din mâinile tale. Ai nevoie de minutul de glorie în care să vezi că eşti apreciat. Asta am simţit la Târgul Urban, de la Dunărea Mall, când vedeam ce feţe fac oamenii când vedeau mărţişoarele - baloane cu aer cald, unicat. Pasul următor va fi de Florii când, din dulii, voi face nacele mobile. Acum caut becuri de iluminat stradal defecte, ca să le pictez”, spune Gabriela Stavăr, inginera care îşi urmează cu succes chemarea artistică.

Citit 2992 ori Ultima modificare Duminică, 10 Martie 2013 14:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.