„Peţitoarele” - viitoarea premieră a Dramaticului Ion Sapdaru regizează viitoarea premieră a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, spectacolul „Peţitoarele”, de A. Tzagareli (dramaturg georgian, autor de comedii de moravuri). Deşi în ultimii cinci ani nu mai călcase în Galaţi – după ce i s-a acordat, la un festival, Premiul pentru cel mai prost spectacol – Ion Sapdaru a fost primit de cei din teatru cu toată căldura (să nu uităm că, anterior, regizase aici: „Mincinosul”, „Livada de vişini”, „Moartea lui Eskrokov” şi „Falstaff”). În acest răstimp a făcut filme (19), spectacole (15), a înfiinţat un teatru studenţesc – „Fabulinus”, la Suceava, a scris o carte „Natură moartă cu nepot obez”, a câştigat premii. „Mi-au lipsit Dunărea unde pescuiam şi temperamentul sudic al gălăţenilor, bun pentru meseria noastră. Mi-au lipsit actorii de aici, la care ţin foarte mult, prietenii şi, bineînţeles, festivalul care avea nişte turaţii extraordinare: era o sărbătoare adevărată”, afirmă regizorul.
O comedie spumoasă
A ales să monteze „Peţitoarele”, pentru că „este o comedie spumoasă şi este în tradiţia teatrului – dat fiind Festivalul de comedie de aici. Am înţeles că „trendul” spectacolelor teatrului gălăţean în ultima vreme este gri, dezolant şi atunci am căutat şi ceva care să înveselească, dar să se şi muleze, ca distribuţie, pe actorii trupei. „Peţitoarele” este spectacolul cel mai aproape de ritmul, de gustul şi de tempo-ul teatrului. În rolurile principale sunt Ana Maria Ciucanu şi Oana Preda Gheorghe, Prinţul este Cristi Gheorghe, Lucian Pînzaru, Ciprian Braşoveanu, Carmen Albu, Cristina Uja, Aureliu Bâtcă, Vlad Ajder şi patru studenţi de la Facultatea de actorie. Premiera va fi "cel mai probabil la începutul lunii aprilie”.
„Teatrul gălăţean avea o pulsaţie aparte…”
Ion Sapdaru mai spune: "Festivalul gălăţean va reveni la acea „turaţie maximă”, care înseamnă teatru de calitate, atunci când se întoarce aici prietenii teatrului, cei care se mai pot întoarce. Teatrul emana un fel de energie, avea o pulsaţie aparte, care strângea laolaltă oameni de valoare. Cu timpul, teatrul s-a închis, a devenit ca o cetate, or teatrul nu trebuie să fie aşa, el este, prin definiţie, deschis, la fel ca şi biserica, în care poţi să intri oricând. Apoi, după ce se întorc prietenii, trebuie ca actorii de aici să lupte cu ideea, cu prejudecata de trupă periferică. Toate teatrele au scăzut, ca intensitate a vieţii culturale, ba din cauza vremurilor, ba din cauza oamenilor care le-au condus. Teatrul se expune în faţa publicului şi această expunere trebuie să fie atrăgătoare. Directorul este cel care trebuie să cultive, în primul rând, o relaţie de prietenie în cadrul personalului teatrului, iar Cristi Gheorghe cred că ştie să facă acest lucru, venind din mijlocul unei echipe de actori. Cunoaşte toate nevoile, toate abuzurile, toate problemele cu care s-a confruntat trupa în ultimul timp şi sigur nu va repeta aceleaşi greşeli. Trebuie să se întoarcă viaţa în teatru, pentru că teatrul este viaţă!”.
