Dacă în Evul Mediu se sacrificau câteva vite pentru copertele preţioaselor prime tipărituri, şi în vremurile noastre bietele patrupede rămân uneori, iată, să contribuie la cultura lumii! Am aflat chiar de la prinţul Mihai Dimitrie Sturza, prezent recent la Galaţi, istoria neobişnuită a unui succes editorial: pentru a tipări acea veritabilă enciclopedie a Levantului de mare faimă în Occident, „Grandes familles de Grece, d´Albanie et de Constantinopole” (Paris, 1983), elogiată, la venirea prinţului Sturza la Galaţi, şi de istoricul Andrei Pippidi, familia autorului a trebuit să vândă… câteva vaci! Editorii străini s-au arătat la fel de seci pe cât sunt autorităţile noastre în subvenţionarea marii culturi.
„Până la urmă am reuşit să public cartea, în mare parte datorită eforturilor soţiei mele, care, fiind proprietara unui mic domeniu în Franţa, şi-a vândut câteva vaci şi, cu suma obţinută, am reuşit să public acel volum, care a avut succes şi, după câţiva ani, l-am modificat şi am publicat ediţia a doua, care şi acum e căutată. Şi e căutată mai mult în străinătate decât ediţiile în limba română, pentru că franceza a rămas totuşi, oricât ar fi înlocuită de engleză, o limbă de circulaţie internaţională”, a povestit cu francheţe oaspetele nostru. De altfel, cartea nu a stârnit interesul editorilor străini decât după publicarea, pe spezele autorului, a primei ediţii. Editorii greci n-au vrut s-o publice, fiind scrisă în franceză, „deşi apoi s-a vândut foarte bine şi la Atena”, iar cei francezi şi-au declinat interesul: "A, e foarte interesant, dar subiectele acestea orientale nu prea interesează. Şi aici au greşit!”
Cu mare bucurie i-a oferit deci prinţul soţiei sale marele buchet de crini imperiali francezi primiţi de la gazdele universitare gălăţene. Doamna Sturza, Isabelle de Bagneux, fiica unei prinţese de Polignac, şi-a întovărăşit soţul în oraşul nostru, alături de fiul lor mezin, Adrian Vandrille. Superba prinţesă este un om cald, comunicativ, care înţelege limba română, îi place România. Am avut plăcerea să-i vorbesc, este foarte deschisă: a doua ediţie a cărţii Levantului „a traversat lumea”, mi-a spus doamna, cu mândrie justificată. Şi, da, au reuşit editarea prin vânzarea cornutelor de pe micul domeniu! „Eu mă ocup încă de agricultură: cultivăm cereale, cartofi, pe o mică proprietate…”
Deşi primele două volume coordonate de istoricul Mihai Dimitrie Sturza (împreună cu alţi 53 de cercetători!), „Familiile boiereşti din Moldova şi Ţara Românească”, lansate chiar în Aula Academiei Române, cu prezentarea istoricilor Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei, şi Neagu Djuvara, constituie o bază de cercetare şi una de suflet pentru istoria noastră, cercetătorul n-a fost încă primit cu braţele deschise de organismele culturale româneşti, care să-l editeze la scara potrivită. Probabil că autorităţilor româneşti nu prea le sunt boii acasă...
