A mai plecat un senior al Teatrului Dramatic. Rămas bun, Grig Dristaru!

A mai plecat un senior al Teatrului Dramatic. Rămas bun, Grig Dristaru!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Grig Dristaru, unul dintre seniorii scenei gălăţene şi, totodată, unul dintre cei mai iubiţi actori pe care i-a avut Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, s-a stins din viaţă duminică, la Constanţa, în urma unui infarct (al doilea, într-o lună).

„Oare unde se duce puterea din om?”

Venise la Teatrul Dramatic din Galaţi în 1966, prin repartiţie, după absolvirea facultăţii, la Bucureşti. Născut la Constanţa, a fost toată viaţa îndrăgostit de mare. Pentru el, teatrul însemna viaţă. „Fără teatru nu trăieşti”, afirma actorul cu convingere. Primul său rol pe scena gălăţeană… „au fost vreo cinci”, cum îi plăcea să povestească, pentru că l-a înlocuit pe Emil Hossu, care pleca din trupa noastră. „Profesoara noastră, Eugenia Popovici, ne spunea: noaptea, adormiţi cu personajul în gând, mâncaţi ca el, umblaţi ca el. Teatrul e un magnet, e ceva extraordinar de puternic, pentru cei ce-l fac realmente cu sufletul”. Şi, într-adevăr,  cu tot sufletul a jucat, cât a trăit. 

De 40 de ani era şi profesor de teatru, la Şcoala Populară de Artă, unde îi trecuseră prin mână peste 20 de promoţii de absolvenţi. Marele său of, în ultima vreme, era acela că „de la o anumită vârstă, vrei să mai fii cum erai şi nu mai poţi, puterile scad. Oare unde se duce puterea  din om?”, se întreba îndrăgitul actor, parcă prevestindu-şi, în ultima vreme, sfârşitul.  

„…Dar cu sufletele noastre cum rămâne?”

Publicul îl iubea enorm, mai ales în spectacolele de comedie: „Mă doare sufletul că nu mai pot să le ofer comedie”, spunea cu regret, la ultimul său interviu. Iubitorii teatrului l-au putut vedea pe Grig Dristaru, în ultimii ani, în spectacolele: „Take, Ianke şi Cadâr”, „Regele Ioan”, „Diavolul şi moartea”, „Afacerea Protar”, „Zăpezile de altădată”, „Echilibru instabil”, „Hotelul celor două lumi”, „Magnum Mophtologicum”.

Avea 73 de ani, însă spiritul său era tânăr. Rolul Cadâr, pe care l-a interpretat ultima oară pe 30 martie, i se potrivea mănuşă. Spunea cu dragoste: „Veneam la noi, la prăvălie, adică la teatru, să luaţi râsete, să luaţi înţelegere, umanism şi bunătate. Bunătate, asta lipseam, de ce s-a ticăloşit lumea, bre? Să faceam bani, da, dar cu sufletele noastre şi cu iubirea dintre noi cum rămâne?”.

Chiar dacă, în ultima vreme, spunea cu tristeţe că puţine mai sunt lucrurile care îl animă şi oamenii care îl împlinesc, Grig Dristaru mai avea o iubire de o viaţă: publicul. „Spectatorii, dragii de ei. Îi simt în sală şi-mi dau atâta tărie, mă încarc de energie şi nu vreau să-mi lipsească până în clipa din urmă”. Şi nu i-au lipsit…

Şi mai are ceva Grig Dristaru: o bancă, în Grădina Publică, pe care îi plăcea să se aşeze, ori de câte ori avea ocazia. Acolo învăţase, acum 46 de ani, când a venit în Teatrul Dramatic, primul său rol: Ghiţă Pristanda. „E sub un salcâm sălbatic, pe aleea principală în apropiere  de fostul Cazino. Mă bucur că în atâţia ani nu mi-au clintit-o”, spunea actorul, vorbind ca despre un prieten. Poate că acolo, lângă banca sa, ar trebui să-i ridicăm noi, gălăţenii, un bust, pentru a ne aminti de Maestrul Grig şi de rolurile minunate pe care ni le-a dăruit, o viaţă. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Citit 4778 ori Ultima modificare Luni, 29 Aprilie 2013 11:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.