* „Eu cred că trebuie să-ţi faci mereu de lucru, ca să nu ai timp să mori”, declară maestrul, care împlineşte astăzi 79 de ani
„Am refuzat melodii de Profeta şi Temistocle Popa”
Deşi este într-o formă de invidiat şi pare că anii nu trec peste, ci pe lângă el, Alexandru Jula are un mare of: „La Galaţi, nu mă bagă nimeni în seamă deşi, de 60 de ani, cânt pentru acest oraş! Mai degrabă mă preţuieşte Bucureştiul: am fost premiat la o ediţie specială a emisiunii Confidenţial, alături de marii actori Mircea Albulescu şi Tamara Buciuceanu”, declară Alexandru Jula, care pregăteşte, în prezent, un nou album la Electrecord. „Sunt multe piese bune care se pierd din cauza prejudecăţilor unora legate de faptul că doar compozitorii consacraţi pot crea hituri. Eronat. Eu am refuzat, în viaţa asta, marelui Profeta o piesă, chiar şi lui Temistocle Popa i-am refuzat una – spunându-i din start că eu nu cânt marşuri. Apoi mi-a părut rău: e vorba despre „Trecea fanfara militară”…”, povesteşte solistul.
„Arta trebuie plătită”
Regretul său cel mai mare este că a rămas în Galaţi: „Aş fi meritat, probabil, mai mult şi dacă aş fi fost acolo unde se dă ora exactă, adică la Bucureşti, cred că aş fi avut bucuria să fiu mult mai preţuit. Cu toate astea, iubesc Galaţiul. Şi în viitorul album am două piese legate de acest oraş”, dezvăluie artistul.
La capitolul amintiri amuzante, Alexandru Jula povesteşte: „Eram într-un concert la Iaşi. Pe la mijlocul unei piese, un bărbat de la balcon a început să strige: nu, nu pe asta, eu vreau Bossanova! Şi nu s-a lăsat până când nu am întrerupt melodia şi s-a tras cortina. Mai rău este că l-au înşfăcat pe bietul om, l-au făcut varză şi mi l-au adus să-l văd. Culmea este că acela era cel mai bun boxer din Iaşi. Dar Bossanova n-am cântat atunci”.
Alexandru Jula consideră că o mare greşeală care se face astăzi o constituie spectacolele gratuite, în aer liber. „Arta trebuie plătită. Simbolic măcar, dar trebuie plătită, altfel nu e apreciată”, afirmă îndrăgitul solist. Cea mai cerută piesă a sa, în concerte este „Soţia prietenului meu”: „Această piesă, preluată de la Enrico Macias, a apărut într-un moment când morala proletară era foarte puternică. Eu am cântat-o cu bis la o emisiune de varietăţi la televiziune şi a doua zi a devenit şlagăr. Toate piesele pe care le cânt îmi sunt la fel de dragi, dar cel care alege este publicul”.
„Important e să nu iei lucrurile în tragic”
Alexandru Jula se consideră foarte norocos. „N-am fost niciodată un bărbat frumos şi nu m-au iubit toate femeile din lume, nici măcar… soţia prietenului meu. (râde) Şi nici nu am avut cea mai bună voce: Ionel Miron era mult mai bun ca mine. Important e să ştii să-ţi alegi melodiile potrivite”, recunoaşte artistul.
„Important, în viaţă, este să nu iei lucrurile în tragic. Trebuie să faci diferenţa între şicană, necaz şi nenorocire. Dacă n-ai puterea să le deosebeşti şi le iei prea în serios pe toate, eşti pierdut”, conchide maestrul, căruia îi dorim, la aniversare, să fie preţuit aşa cum merită. La mulţi ani, maestre!
