* Cele patru stihii căzute din cer, grozăviile războiului şi cum am rămas fără impunătorul centru istoric
Momentul 23 August
Imagini şocante, retrăite de un martor ocular la toate cele patru bombardamente asupra oraşului nostru, începând cu 1940 şi terminând cu cele fatale, din 1944, relatări despre incendierea oraşului... Amănunte cu atât mai puţin cunoscute, cu cât oraşul a rămas, în august 1944, timp de câteva zile, fără autorităţi, cu armata retrasă, cu mare parte din populaţie refugiată prin viile de la marginea oraşului, ori băjenită la Brăila, cu un tren care a fost victima unui atentat ce a distrus calea ferată, împiedicând astfel retragerea administraţiei şi ofiţerimii germane, a ultimilor funcţionari gălăţeni, dar şi a oamenilor simpli. Locuind în vagoane sau pe unde au apucat, ori pregătindu-se să fugă, mulţi au văzut de la distanţă cerul Galaţiului arzând!
Vom începe cu ultima ploaie de bombe, declanşată după ce românii au întors oficial, în seara de 23 august, armele împotriva fostului aliat.
Al patrulea bombardament - „cel mai rău”!
Gălăţeanul Petrache Moraru, fost pilot militar, avea în acel moment 13 ani. Ne-a povestit despre toate bombardamentele, începând din '40. Pe 24 august '44 a fost cel mai greu bombardament dintre toate. Galaţiul a plătit singur pentru întoarcerea armelor, germanii, în retragere, căutând să nu lase sovieticilor oraşul!
Articolul poate fi citit în întregime, în exclusivitate, în ediţia tipărită a cotidianului „Viaţa liberă”. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Galaţi, la preţul de 1,5 lei exemplarul. Abonamentul la ediţia tipărită a „Vieţii libere” costă 25 de lei pe lună în mediul urban şi 20 de lei pe lună în mediul rural.
