În ciuda scepticismului meu, vinul şi cultura s-au împletit reuşit sâmbătă, într-o încăpătoare şi încântătoare descindere în judeţ, ghid fiind Direcţia Judeţeană pentru Cultură (DJC), secondată de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” (CCDJ), în „Drumul viei şi vinului din judeţul Galaţi, proiect în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului.
Fiecare dintre cei peste o sută de elevi participanţi a rămas cu ceva bun în amintire! Fără să li transforme vizita în lecţie, au primit destule amănunte interesante pe traseul Galaţi-Iveşti-Nicoreşti-Buciumeni, de la directorul DJC, Cătălin Negoiţă, şi consilierul principal Marius Mitrof - principalul îndrumător în periplul de o zi, directorul Muzeului de Istorie, Cristian Căldăraru. Printre profesori l-am remarcat pe Valentin Bodea, autorul volumelor dedicate clădirilor de patrimoniu gălăţene, a fost prezent şi colecţionarul Costel Gheorghiu. Două autobuze pline de elevi cu şepcuţe albe cu inscripţia evenimentului: şcolile nr. 41, nr. 22, nr. 26, Liceul cu Program Sportiv, Liceul Dunărea, asociaţiile „Blocul Ţiglina”, „Tinerii şi viitorul”.
Decăderea şi renaşterea vinului
La Iveşti, am vizitat crama veche. Prof. Gh. Frătiţă, care păstoreşte de decenii întregi istoria fabuloasă a locurilor, ne-a vorbit cu căldură despre moşia eroului de la Mărăşeşti, gen. Eremia Grigorescu, proprietarul moşiei transformate de comunişti în IAS, astăzi revendicată de o urmaşă din Franţa. O clădire încă ruinată, cu butoaie enorme (dacă cele de 12.000 de litri s-au distrus, mai era unul de 7.750!), un micromuzeu. Profesorul a vorbit şi despre originile vechi sibiene ori braşovene ale unor neamuri ale locului.
Ctitorii în convalescenţă
La Nicoreşti am vizitat trei lăcaşuri istorice, prezentate de primarul Ionel Boghiu, zootehnist la bază, dar mai ales de eruditul paroh înhămat la reabilitarea acestor comori de credinţă, artă, istorie, părintele Daniel Andreuţă. La Biserica Banu, am aflat de la părinte mai multe despre tehnica frescei, despre reţete sau cât durează să zugrăveşti un sfânt. Biserica Negustori, pictată exterior, ni s-a oferit şi ea. Apoi Biserica Serdaru, despre care în popor se spune că a fost ridicată de serdarul Manolache Ghelţu, pentru ca să-i ierte soţia… păcatele. Prezentată de un ing. Eduard Gheorghiţă, ni s-a deschis şi podgoria Romvintec, cu utilaje importate, mare capacitate şi ambiţii de viitor, pentru un vin apreciat şi de Ştefan cel Mare. Părintele, dar şi un enoriaş horticultor, Ionel Mirea, ne-au povestit cum dintotdeauna se aghezmuiesc ţarinele şi uneltele producătorilor de vin, iar pe 1 februarie, de Sf. Trifon, se face slujbă împotriva insectelor dăunătoare.
Pe-un picior de Rai…
La mănăstirea la Buciumeni ne-am întâlnit apoi cu pacea, deşi în spatele ordinii perfecte a gospodăriei se vede munca măicuţelor! O măicuţă ne-a vorbit despre istoria, frământată şi cu suferinţe, a aşezământului, ba am avut şansa să văd din comorile muzeului.
