* Ambasadorul UNESCO s-a angajat să trimită un expert la Galaţi
Prezent la Galaţi, la filiala Uniunii Scriitorilor din România, academicianul Nicolae Manolescu, preşedinte al USR, critic literar de marcă, ne-a oferit sprijin într-un proiect cultural important. Fiind ambasadorul României la UNESCO, l-am abordat cu „Excelenţa Voastră”, dar şi-a minimalizat cu modestie poziţia, cu un „Ei, da, sigur…”
- Avem şi noi durerea asta: Valul lui Trăian, care, sperăm, într-o bună zi să aibă acelaşi tratament ca şi Zidul lui Hadrian în Anglia. De trei ani s-au făcut demersuri pentru includerea sa în patrimoniul mondial al UNESCO…
- Ce s-a făcut până acum în vederea includerii pe listă?
- S-au făcut demersuri la Ministerul Culturii şi tot aşteptăm…
- Este pe lista preventivă a monumentelor din România?
- Nu ştiu, speram să fi ajuns la dumneavoastră…
- Nu. Trebuie mai întâi să ajungă pe lista preventivă. Doi: trebuie făcut un dosar. Un dosar care este destul de complicat şi de birocratic. Care prevede în primul rând o descriere a sitului respectiv, cu toate însuşirile lui. Şi prevede un plan zonal şi local de management. Pe care îl face de obicei Primăria, Consiliul Judeţean – una dintre acestea. Sunt zece criterii de acceptare. Important e ca unul singur să fie îndeplinit sută la sută şi atunci intră. Important este caracterul unic al sitului. Dacă nu are caracter unic, dacă mai sunt şi altele din aceeaşi categorie, atunci sunt criteriile care urmează, care pot fi îndeplinite unul sau două, într-o mai mare sau mai mică măsură: nu trebuie toate zece! Se face de obicei o mare greşeală – s-a făcut cu Sibiul, care n-a intrat „centru istoric” acum şase ani, pentru că au mers pe şapte criterii care erau aproximativ împlinite, în loc să se meargă pe unul sau două. Şi acest dosar trebuie făcut de oameni de meserie, de experţi, în cazul acesta, desigur, de arheologi - normal. Nu e simplu: odată făcut dosarul, el se prezintă Comitetului Patrimoniului Mondial şi de la data la care se prezintă durează cam un an – un an şi ceva până intră în discuţie.
- Care ar fi traseul?
- Se trimite [dosarul] la Paris, prin mine, prin UNESCO, prin Delegaţia Permanentă a României, se trimite şi la Comitetul Patrimoniului Mondial. Dar trebuie acest dosar făcut bine! Sugestia mea personală este ca un membru al Comitetului Patrimonial sau un expert ICOMOS (Conseil International des Monuments et des Sites, n. red.) – ONG-ul care dă avizul – să fie invitat o dată, să vadă, să-şi spună o părere. Care poate fi urmată sau nu, dar în momentul în care vii cu dosarul la Comitetul Patrimoniului şi la ICOMOS, cineva zice: „A, eu ştiu, am fost, e extraordinar... (râde) Pălinca-i bună!”.
- Nu pălinca, la noi, peştele…
- Da, nu pălincă, „peştele-i bun”! OK, asta-i tot…
- Valul nostru trece prin trei ţări: România, Republica Moldova şi Ucraina, la noi în judeţ e o zonă foarte vizibilă şi avem şi un castru la Galaţi.
- Asta este un avantaj: toate proiectele transfrontaliere sunt privilegiate! Numai că trebuie vorbit şi cu acei de dincolo, să-şi dea obolul. Nu costă mult, dar trebuie făcut serios dosarul. Eu mă angajez: să trimit expert, să vorbesc, cu ei, să vină, să vadă…
