Un spectacol ca un film cu Poirot: „Antidotul” Dramaticului vindecă numai de plictiseală

Un spectacol ca un film cu Poirot: „Antidotul” Dramaticului vindecă numai de plictiseală
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Teatrul, sugerând filmul. Şi culisele lui murdare


Poate fi o întâmplare, dar mulţi dintre actorii care au jucat sâmbătă în noua premieră a Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, comedia "Antidotul", a francezului Raffy Shart, au făcut parte şi din distribuţia primului film artistic de lung metraj gălăţean -  „Cafe journal”. Însă experienţa din faţa camerei de filmat le-a folosit, se vede, şi în comedia francezului, aceasta fiind tocmai una despre lumea filmului, cu faţa văzută şi nevăzută a vedetelor, cu trădările, linguşelile, compromisurile ei. De altfel, protagonistul spectacolului, Cristian Gheorghe, în rolul unei vedete cinice care aplică Legea talionului, după ce a fost el însuşi victimă a „prietenilor”, cel care „duce” acest rol de legătură, cel mai greu, a jucat cu succes şi „Filantropica” lui Caranfil.

Este interesant şi modul în care regizorul montării de pe scena Dramaticului gălăţean, Lucian Sabados, a reuşit să construiască spectacolul, amintind parcă de cadrele unui film, în care prim-planurile sunt vorbite, scenele de plan secund fiind doar mimate ca dialog. Un regizor cu stagii în Franţa – la teatrele din Tours, Poitiers, Bordeaux, Angôuleme, cu curs de regie urmat la Paris, Sabados lucrează fiecare amănunt, chiar şi într-un spectacol care ar putea fi doar „de public”. Un scenariu inteligent, al unui autor jucat în 44 de ţări. Cu surprize, în stilul unei Agatha Christie (chiar se face trimitere în text la „Zece negri mititei”), cu eleganţă franţuzească, dar şi un realism feroce. Nu se poate povesti fără a strica efectul. Nici măcar dacă antidotul este sau nu pentru otravă sau pentru falsa prietenie.

Echipa - bine legată şi pe rol

M-am bucurat să-i văd bine „utilizaţi” chiar pe toţi actorii implicaţi: în primul rând Florin Toma, impecabil, foarte bun, Oana Preda Gheorghe mai reală ca niciodată, Petronela Buda - acum într-o partitură deosebită – un fel de Marlyn Monroe starletă, naiv-interesa(n)tă, Ciprian Braşoveanu, foarte reuşit pe rolul său comic, un Stelian Stancu „de acolo”, Carmen Albu, discretă. De remarcat şi coregrafia Cristinei Stolnic Chiriţă, într-o vreme în care spectacolul performant cere coregraf tocmai pentru e te mişca firesc, precum în natură!

 

Citit 2094 ori Ultima modificare Sâmbătă, 26 Octombrie 2013 15:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.