Campanie VL "Monumentele Galaţiului": „Elicea” - povestea unui simbol al oraşului
Foto: Foto: Victor Cilincă

Campanie VL "Monumentele Galaţiului": „Elicea” - povestea unui simbol al oraşului
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

În zona cea mai bătută de gălăţeni, cel puţin din primăvară până-n toamnă, simbolurile se amestecă, îşi fac o concurenţă acerbă. Am menţionat deja, în articolul despre statuia lui I. C. Brătianu, părerea arhitectului Sergiu Porumboiu, preşedintele filialei teritoriale a Ordinului Arhitecţilor din România: „un rebut, fie el şi simbolic”. Şi Elicea nu poate sta înghesuită alături de statuia lui Brătianu. Care şi ea a fost iniţial în port, dar „măcar se încadrează aici, artistic vorbind, în nevoile zonei”.

„Nu „se pupă” cu statuia!"

„Pentru mine ca artist, nu există nicio potrivire - nu „se pupă” statuia cu Elicea, mi se pare aberant şi de prost-gust!” – spune Aurel Manole, preşedintele filialei Uniunii Artiştilor Plastici: „Ar trebui mutată, ori statuia, ori Elicea; este nu numai părerea mea, ci şi a mai multor artişti.” Simbolul pe care navaliştii, în special, îl respectă şi care, spunem, ar trebui recuperat de oraşul-port, „s-ar fi justificat în Port sau la intrarea în oraş. Un oraş trebuie să aibă o unitate estetică - soclul ar fi trebuit realizat de un plastician. Au găsit şi ei un suport-acolo, care nu intră în armonie cu restul.” Manole compară lucrarea cu cele dintr-un curent al anilor ´60 din SUA, când „obiecte minimale” - o furculiţă sau o mistrie – erau mărite şi aşezate pe socluri, ba chiar Marcel Duchamp a expus într-un muzeu de artă un scaun de WC, dar „astea au trecut, ca orice curent în artă. Asta a fost odată…”.

Amintirea oraşului naval

„Cei care urăsc atât de mult Elicea n-au habar de istoria modernă a Galaţiului! Este un simbol pentru ce au creat inginerii, lucrătorii gălăţeni, nu contează că a fost pe timpul comunismului, ei au făcut-o!” – ne-a spus ing. Ion Mocanu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, fost director general tocmai la Şantierul Naval Galaţi (SNG). La vremea plasării monumentului, era inginer şef la SNG şi îşi aminteşte că la inaugurare a fost şi ministrul Industriei, Necula, şi ministrul Finanţelor. Mai târziu, acelaşi Mocanu a coordonat şantierul pentru monumentele taberei de sculptură în metal din apropierea Elicei, apoi a obţinut sponsorizări pentru vopsirea monumentelor taberei. Elicea, mai spune, pentru care s-a creat o matriţă, este din bronz, dar fără tratament special ca pentru nave, şi e realizată din materialul recuperat de la turnarea marilor elice. Sigur, ca poziţionare, nu încap una peste alta şi Elicea, şi statuia, admite inginerul şi crede că „singurul loc potrivit pentru amplasare este părculeţul de la NAVROM, din faţa hotelului „Mercur”.”

Nave pe socluri

Elicea evoca Şantierul Naval, dar şi performanţa de a deveni, din importator de elice japoneze, exportator. „Înainte de anii ´70, când nu existau siderurgişti, importanţa ne-o dădeau constructorii navali – dacă nu se învârte elicea, mori pe mare! Aveam mulţi docheri, în jur de 19.000 de muncitori în construcţii şi reparaţii navale – asta însemnau vreo 80.000 de oameni cu familii cu tot! Elicea e un simbol al oraşului cu deschidere la Dunărea fluvială şi maritimă – prin ce alt simbol să fie reprezentat, o vacă, un barman?!” Este drept, din ´96, când mărirea taxei de canal la Sulina a închis practic portul Galaţi, mai vin câteva vase pe lună – înainte intrau şase pe zi! Dar nu trebuie să ne uităm performanţele! Inginerul aminteşte că şi alte oraşe, precum Constanţa, a plasat nave pe socluri. Din câte ştim, şi Primăria Galaţi intenţionează să plaseze o şalupă la intrarea în oraş.

Al doilea mare şantier din imperiul otoman

„80 de ani de la înfiinţarea Şantierului Naval” – scrie pe soclul „monumentului” ridicat în Galaţi, port important, în 1973. Şantierul fusese de fapt înfiinţat de Gheorghe Fernic în 1905, corectează acum cercetătorul Tudose Tatu. Atunci, Fernic primea concesiune pentru două hectare din suprafaţa de astăzi a DAMEN-ului, după ce, în 1893, cumpărase atelierele de reparaţii ale morii lui Epaminonda A. Lambrinide. Tatu propune deci înlocuirea plăcii şi, poate, reamplasarea Elicei pe locul vechiului şantier naval militar turcesc, al doilea prin capacitatea sa în întreg imperiul otoman, imediat după Constantinopol. Aici se construiau, pe la 1785-1788, şapte nave militare maritime de mare capacitate! Locul lansării la apă (după ce era chemat şi un vraci, care alegea ziua fastă): cam în dreptul restaurantului „Panoramic” de azi. 

Elicea a fost turnată sub îndrumarea celebrului tehnician Mircea Roibu (1925 – 2012), cel care a turnat piese speciale şi pentru SIDEX şi a realizat „Păpădia”. Specialist care a făcut posibilă turnarea la Galaţi a elicelor navale româneşti – la INETOF (înfiinţată în 1976), devenită după revoluţie ELNAV, acum desfiinţată.

Citit 5487 ori Ultima modificare Vineri, 08 Noiembrie 2013 17:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.