Prezent la Galaţi, în cadrul Festivalului Naţional de Comedie, cu spectacolul „De când te aştept” al Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, actorul Cristi Iacob ne-a spus câteva cuvinte despre tineri, droguri, autenticitate şi falsuri. De menţionat este că spectacolul a avUt ca temă centrală problema dependenţei de droguri.
- De ce se apucă tinerii de droguri? Este drogul o evadare din cauza lipsei sensului?
- Tineretul este destul de zăpăcit de foarte multe tentaţii din jur, de foarte multele non-valori de care se înconjoară, de foarte multe lucruri de prost gust. Trebuie să ai noroc, dar să încerci să ţi-l şi faci, să încerci să cauţi autenticul sau să te înconjori de oameni care iubesc curăţenia sau sunt ei curaţi. Sunt convins că ei vor să trăiască rapid, de asta mulţi vor să se facă actori. Un actor trăieşte în două ore cât trăieşte un om într-o viaţă. Drogul e un miraj, un fals, mult prea dureros. Şi eu m-am îmbătat, nu pot face morală la 45 de ani. Slavă Domnului că pe vremea noastră nu erau anumite halucinogene.
- Acest fals există şi în teatru?
- Sigur că da. Unde e corabia slabă bate şi dracul războiul mai puternic. Aici sunt foarte mulţi care se îndrăgostesc de propria lor glorie, care este un drog. Nu e prea bine. Dacă nu te pui în paranteză, vorba lui Ţuţea, din când în când o iei razna, te crezi statuie, nu om. Nu prea merge, nu mai eşti autentic, îţi pierzi autenticitatea şi începi să faci numai fake-uri. Asta cred. Dar aici trebuie dublat de o inteligenţă, de o smerenie a ta, să îţi dai seama că faci şi prostii. Trebuie să fii foarte cinstit cu tine.
- Mai sunt oameni cinstiţi?
- Sunt. Căcălău.
- Sunt vizibili?
- Asta e. Ei sunt invizibili. Cei care stau care în banca lor deja nu mai sunt proşti. Proştii sunt vizibili. Au nişte voci minunate, maşini frumoase. Autenticitatea nu zbiară. Cealaltă zbiară - prostia. Prostia are oroare de anonimat. În rest, trebuie să fii empatic.
