Ediţia a XXI-a a Festivalului Internaţional de Animaţie „Gulliver” a avut două secţiuni: cea tradiţională, dedicată copiilor, şi una pentru adulţi. Preşedinta juriului, regizoarea Maria Mierluţ, consideră că „Teatrul de animaţie pentru adulţi a fost o noutate binevenită în acest festival, pentru că încurajează îndreptarea adultului spre acest tip de spectacol. În străinătate, adulţii frecventează spectacolele teatrului de animaţie şi le gustă extraordinar. Adevărata magie a păpuşii o preţuieşte adultul cultivat, rafinat. Aşa cum citam cândva, Ion Creangă este un mare povestitor, dar într-adevăr e gustat şi apreciat întru totul nu la vârsta copilăriei, ci la vârsta adultă, când îţi dai seama că lucrurile scrise de el sunt perle înşirate pe o pagină de carte. Eu sunt înduioşată şi fermecată de fiecare dată când citesc Ion Creangă şi îmi dau seama că a fost un creator extraordinar”. Şi mai mărturiseşte omul de teatru: „Deşi fac parte din generaţia veche de păpuşari, eu apreciez foarte mult ceea ce s-a întâmplat după Revoluţie, prin înfiinţarea şcolilor pentru teatrele de păpuşi. Bucureştiul are o şcoală extraordinară, au apărut generaţii de păpuşari care ori au rămas mânuitori, artişti păpuşari şi au devenit interpreţi extraordinari, ori, unii dintre ei, au început să facă şi regie şi fac treaba asta foarte bine. Şi la Iaşi este o şcoală foarte bună de teatru de păpuşi. Directorul festivalului de la Galaţi are grijă să invite, de fiecare dată, reprezentanţi ai şcolilor de teatru şi e foarte încurajator să vezi tineri pasionaţi de arta noastră. Eu nu am griji foarte mari în legătură cu viitorul păpuşăriei. Cred că va fi continuat, iar morbul acesta se transmite din generaţie în generaţie, ceea ce este foarte bine.
Viitorul teatrului de animaţie se sprijină, în opinia Mariei Mierluţ, pe şcolile de animaţie: „Eu cred enorm în educaţie, cred în puterea, în forţa şi în nevoia de educaţie. Şi mai cred că ţara asta numai prin educaţie se poate ridica. Nu vorbim numai despre educaţia prin teatru, ci despre educaţia sub orice formă, începând cu cei şapte ani de acasă şi continuând toată viaţa”.
