Managerul de bibliotecă judeţeană, organizatorul de evenimente culturale, dezvoltatorul de proiecte Zanfir Ilie, autorul, până acum, al unor lucrări de cercetare publicistică şi literară publicate în volum, dar şi de anuare, oferă acum o surpriză cititorului gălăţean, cu miza prinderii în cârligul retoric şi a publicului naţional, căruia să-i predea un Galaţi de suflet. Zanfir Ilie tocmai a scos de sub tipar un volum: „DUNĂREA Poveste şi adevăr – eseuri danubiene”, Editura Ideea Europeană Bucureşti, Colecţia Istoria mentalităţilor - 204 pagini. Volumul este susţinut şi de desenele plasticianului gălăţean Teodor Vişan, nelipsit la Salonul literar Axis libri al Bibliotecii. Redactor de carte fiind criticul şi scriitorul A. G. Secară, prezent la mai toate evenimentele culturale gălăţene. Cartea este deschisă de prefaţa cunoscutului critic Teodor Codreanu. Despre directorul bibliotecii judeţene, absolvent de Filologie al Universităţii Bucureşti şi cu doctorat în domeniu, criticul observă la un moment dat: ”Aspectul nou în scrierile lui Zanfir Ilie este o mai evidentă preocupare pentru stil, caracterizat, de astă dată, prin concentrare, conturând, în acelaşi timp, un aer al evocării sentimentale, susţinută de un imaginar poetic narativ, fapt ce înlesneşte plăcerea lecturii”. Adrian Dinu Rachieru menţionează într-un „cuvânt de însoţire”, la finalul cărţii, că eseurile cuprinse aici sunt „scrise cu iubire” şi că „Zanfir evidenţiază „explozia culturală” a urbei. Alături, prozatorul şi profesorul Theodor Parapiru, evocând „arhitectura spirituală” a volumului, scrie că „Zanfir Ilie este dintre cei puţini care, parafrazându-l pe Terenţiu (…) poate spune cu deplină mulţumire: Sunt gălăţean şi nimic din ce ţine de Galaţi nu-mi este străin”.
Capitolele cuprind, de la secretele din „biserica redută” Precista, întâi o bisericuţă din lemn şi vălătuci înălţată prin strădania unui negustor, până la alcătuirile tehnice moderne ale autorului „Păpădiei” şi „Elicei”, regretatul Mircea Roibu, dovezi că Galaţiul merită să fie văzut. Prezentate într-un limbaj adesea poetic, atracţiile pentru ochi şi inimă sunt descrise şi în date tehnice sau istorice. Poveştile vechilor clădiri de pe Domnească, cele patru statui de pe această „Axă” – Cuza – Eminescu – Negri – Brătianu, o istorie-istorisire despre şcoli şi facultăţi înălţate în timp, despre auguste prezenţe la punerea temeliei Catedralei arhiepiscopale, „Casa Domnului de pe strada Domnească”, despre cărţi şi întâlniri întru „pledoarie pentru permanenţa lecturii”, despre Eminescu la Galaţi, cu „Scriitorii, ambasadori ai Galaţiului”, ori despre venerabila navă cu zbaturi „Tudor Vladimirescu”, toate abia ascund patriotismul local al autorului. Cartea se încheie cu un fel de epilog care parafrazează versurile lui Barbu Nemţeanu, prin… „GALAŢI, frumos oraş de visători…”
Vedetele de subiect, clădiri ori statui, cu mici fotogrfii, sunt trecute, foarte la îndemâna cititorului, pe o hartă de buzunar a oraşului.
