Dan Mateescu, autorul Galeriei personalităţilor tecucene a realizat şi un bust al lui Ştefan, neamplasat însă din 2004 * Dacul din ciment şi o Istorie vizuală, în spaţiul public
Sculptorul Dan Mateescu a lăsat Tecuciului un panoptic în aer liber: zece chipuri, în piatră, într-o galerie a personalităţilor locului, aşa cum Galaţiul, din păcate, nu se poate lăuda încă să aibă în stăpânire!
Grădina Publică Tecuci, pe latura din dreapta a Catedralei Sfântului Mucenic Gheorghe, afişează, pe socluri înalte, zece busturi „marca Mateescu”, realizate din ciment alb. Un material mult mai ieftin decât bronzul şi decât marmura, dar şi mai puţin trainic decât acestea. Modelul în lut este acoperit cu un negativ din ipsos, în care se toarnă apoi amestecul care dă aspectul unui chip din piatră: ciment, praf de piatră, nisip – după cum am aflat stând de vorbă cu sculptorul tecucean, născut în 8 aprilie 1943, la Moineşti, judeţul Bacău, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi. Proporţiile amestecului dau şi culoarea statuii. O soluţie accesibilă financiar, care a îmbogăţit centrul Tecuciului pe vremea mandatului primarului Gheorghe Lazăr, în anul 2000. Îmbogăţind astfel, româneşte, mai mult, cu suport patriotic local, mica galerie care ridicase, în 1960, în acelaşi parc, sub impuls sovietic, busturile lui Puşkin şi Gorki, alături, ce-i drept, de revoluţionarul nostru Bălcescu şi de un Eminescu.
Patru luni de muncă
Sculptorul îşi aminteşte că se făcuse chiar o listă cu peste 60 de personalităţi tecucene care ar fi meritat imortalizarea, dintre care, prin Hotărârea Consiliului Local, au rămas zece, printre care menţionăm pe primul poet cult român, Costache Conachi, pe romanciera Hortensia Papadat Bengescu, academicianul Iorgu Iordan, filosoful Ion Petrovici, istoricul şi ministrul Alexandru Papadopol Calimah sau poetul Ştefan Petrică. Dintre toate, cea mai interesantă, i se pare autorului, Hortensia: un chip fluid. Scriitoare căreia sculptorul i-a ridicat, la cererea Primăriei Iveşti, şi un monument tip stelă în faţa casei memoriale iveştene. Pentru lista lungă s-a implicat directorul de atunci al Bibliotecii municipale „Ştefan Petică”, Ştefan Andronache, autor de bibliografii de mari tecuceni, al lucrării „Tecuci – ghid” (2001) şi coordonator al monografiei oraşului (1999). Aproape patru luni a trudit Dan Mateescu, zi-lumină, la realizarea celor zece busturi! „La fiecare, am studiat personalitatea, am încercat să înţeleg mai întâi, să citesc din ele şi despre ele”, spune sculptorul. Dar lucrări semnate Dan Mateescu sunt peste tot în judeţ, fixând în memorie personalităţi trecute, însă neperitoare!
Ştefan cel Mare din garaj
Sigur, astăzi se dau concerte „în garaj”, dar să ţii un domnitor la garaj, unde s-a mai văzut? Primăria i-a comandat monumentul pentru a fi inaugurat în 2004, la cinci veacuri de la stingerea domnitorului. Paradoxal, bustul a fost gata, zace însă şi acum într-un garaj, căci n-a mai fost voinţă, politică sau materială, pentru restul: un soclu! S-au scumpit la tărâţe! „Am cal, dar n-am potcoave!”, râde mânzeşte sculptorul, care a materializat o idee foarte interesantă: bustul seamănă de la distanţă cu garda unei săbii (care, se ştie, avea formă de cruce), iar soclul urma să pară o sabie înfiptă în pământ, la intrarea dinspre Mărăşeşti în municipiu. Un Excalibur pe care nimeni nu are energie, nu să-l smulgă, ci să-l înfigă în piatră! „Speram ca măcar anul acesta, la 510 ani de la moarte, să se facă ceva”…
Ştefan a fost turnat tocmai la Odorheiul Secuiesc, după o lună, cât a supravegheat turnarea, tecuceanul era întrebat dacă ştie ungureşte. La Tecuci, sculptorul mai are şi Statuia cercetaşului – bronz. Alte lucrări în bronz artistul le-a turnat la Combinatul Fondului Plastic Bucureşti. Şi Tudor Pamfile e din bronz, dar multe lucrări sunt, după punga autorităţilor de-a lungul vremii, din ciment cuminte: Calistrat Hogaş, Mihai Dimitriu sau Natalia Negru. Are multe lucrări şi în judeţ, dar şi în ţară. La Lieşti – un dac, din ciment şi el, la Ţepu – Pamfile din acelaşi „aluat”, Buciumeni – Smaranda Brăescu – paraşutista, zâna aerului, tot din ciment. Dar măcar există, marcând repere de istorie şi mândrie! Despre artist, inclusiv despre micile statui de interior, din lemn, a menţionat şi scriitorul tecucean Vasile Ghica: „Tăietura lui Dan Mateescu nu este sofisticată, ea se apropie de cea a meşterilor populari, numai că artistul ştie să folosească şi câştigurile artei şi tehnologiilor moderne”.
