* Pe inventar, clădirea Palatului Copiilor face cât cinci apartamente, dar valoarea arhitectonică şi istorică e inestimabilă
Casa prim-procurorului, primarului şi prefectului Gheorghe Constantin Robescu, str. Mihai Bravu, nr. 28, actualul Palat al copiilor şi elevilor, are valoare de inventar 522.235 lei, evaluare la nivelul anului 2013. Pare modest, cât preţul a numai vreo cinci apartamente… În schimb, întotdeauna valoarea artistică face un lucru mult mai scump pe piaţă decât valoarea sa de inventar. E o bijuterie!
Dacă s-ar cunoaşte şi mai mult din Istoria noastră, am înţelege că, aşa cum, în apropiere, Biblioteca „Urechia” a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării, şi Casa Robescu a adăpostit, între 1938 – 40, sediul (închiriat) Rezidenţei regale a ţinutului Dunărea de Jos, CU CAPITALA LA GALAŢI - 37.958 de kilometri pătraţi, al doilea ţinut ca mărime din zece ţinuturi (deh, „regionalizare”), compus din zece foste judeţe: Brăila, Covurlui, Fălciu, Ismail, Putna, Râmnicu Sărat, Tecuci, Tulcea şi Tutova. Rezident regal era istoricul Constantin Giurescu, în timpul căruia s-au croit principalele drumuri judeţene de până azi. Ar trebui, credem, montată o placă în acest sens! Oraşul care, în viziunea lui Cuza, dar şi a Imperiului ţarist, trebuia să fie capitala României nu trebuie să-şi uite paginile de glorie!
„Dantela” smălţuită
Superbe decoraţiuni exterioare, scară monumentală interioară! Direcţia Judeţeană pentru Cultură publică situaţia clădirii: cod GL-II-m-A-03064 pe Lista Monumentelor Istorice, construită între 1896 şi 1897, declarată, în 1953, „monument de arhitectură”!
Sculptorul gălăţean Liviu-Adrian Sandu ne-a spus că o încadrează în stilul neobaroc, pătruns târziu la noi, la sfârşit sec XIX (barocul vine din portughezul "barocco", perlă neregulată). Sculptorul semnalează aceiaşi manieră a decoraţiilor exterioare din ceramică smălţuită la clădiri de secol XIX final din Timişoara. Din neobaroc, găsim exemple ca: foaierul Operei din Paris, Băile Széchenyi din Budapesta, sau Palatul Alferaki din Taganrog, Rusia. Stilul baroc, poate şi neobarocul, reînvie acum, cred designerii. Casa Robescu Galaţi, construită între 1896 şi 1897, de extraordinarul arhitect Ion Mincu, de talia Casei Lahovary ori Bufetului din Bucureşti, prinde spiritul naţional pe care arhitectul l-a promovat primul. Clădirea cu etaj are 460 mp, 41 camere, două ceardace, cu stâlpi de lemn sculptaţi. Ornamentaţia exterioară are motive inspirate din arta românească veche, pictate pe ceramică smălţuită policromă. Deasupra ferestrelor, un motiv inspirat din pomul vieţii. Iniţialele proprietarului rezistă şi acum pe o mare fereastră.
Comisariat, Miliţie, Arhive…
Clădirea a fost folosită, după moartea proprietarului, drept Inspectorat Şcolar, Reşedinţa rezidentului regal la Dunărea de Jos, iar în 1945 familia Robescu a vândut-o Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Aici au mai funcţionat Comisariatul Militar, Direcţia Miliţiei Regionale, Direcţia Arhivelor Statului, Casa Pionierului. „Casa Robescu a fost închiriată de Ecaterina Robescu, pe doi ani (26 octombrie 1938-26 octombrie 1940), cu preţul de 200.000 de lei, plătibili în două rate, lui M. Miloteanu, reprezentantul Ţinutului Dunărea de Jos, Galaţi, în calitate de secretar. Printre personalităţile care au ocupat funcţia de rezident regal la Galaţi în această perioadă, menţionăm pe istoricul C.C. Giurescu” găsim în „Galaţii de altădată” - Proiect cultural realizat de Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Primăria Galaţi, finanţată din timbrul arhitecturii.
Mincu… deputat
Arhitectul Mincu (1852 – 1912), absolvent al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase Paris, distins cu Premiul Societăţii centrale a arhitecţilor francezi (1883), a contribuit la înfiinţarea Şcolii de arhitectură a Societăţii Arhitecţilor Români, prima din ţară şi a inventat un stil românesc!
Mincu, proiectantul, pentru Galaţi, şi al Prefecturii (gata în 1905), al Catedralei din Constanţa, al Palatul Băncii Comerţului din Craiova, al unor vile şi edificii mari în Bucureşti şi în ţară, al unor cavouri celebre, decoraţiuni interioare superbe, restaurator, este, se ştie, promotor al stilului neoromânesc în arhitectură. A proiectat pentru Robeşti trei clădiri în ţară, se pare că erau rude, dar este greu de stabilit exact toate legăturile între ramurile de familie.
Astfel, avem Vila Robescu din Sinaia (1897, când se inaugura şi casa gălăţeană), pe fondul apariţiei Peleşului, şi două vile la Bucureşti, una aproape distrusă, în stiluri diferite, locuite de Robeşti - profesori, demnitari, generali, oameni politici, care îşi merită paginile lor… Arhitecta Ruxandra Nemţeanu nota pe monumente.ro despre „familia boierilor Robescu, mari proprietari de teren în zona Buzăului şi Vrancei, materializată prin edificarea celor trei „vile” construite pentru această familie în Bucureşti, Galaţi şi Sinaia în perioada 1896-1899”, perioadă în care arhitectul a fost… deputat de Vrancea. Un alt Robescu celebru, general şi maestrul Curţii princiare, juca iarna la Sinaia whist cu principele Ferdinand, pe mize simbolice. Timpuri, oameni...
Robescu – arestat, condamnat, graţiat...
La Galaţi, Gheorghe Constantin Robescu a fost prefect conservator. Ca şi acum însă, politica însemna atacuri, inclusiv în justiţie! Robescu, doctor în Drept de la facultatea din Bruxelles, a fost prim-procuror la Tribunalul Galaţi – aflăm de pe site-ul Galaţii de altădată.
Am găsit în ziarul gălăţean conservator „Poşta” referiri detaliate la scandalul alegerilor parlamentare din 1883, când Robescu, Urechia, Lascăr Catargiu, profesorul şi ziaristul Moise Pacu au fost bătuţi sau chiar arestaţi, numai să nu voteze, armata intrând în Primărie. La alegerile din 1887, Robescu, Catargiu, viitorul primar Constantin Ressu şi alţi 200 au fost acuzaţi de dezordini şi chiar de crimă, fiind judecaţi la Galaţi şi achitaţi la Brăila.
Primar între februarie 1891 şi august 1892, Robescu este numit prefect în 1894 şi hotărăşte achiziţionarea unui loc din strada Mavromol pentru construcţia Palatului Administrativ de către Mincu (rudă, se pare, cu Robeştii), neconcretizat. În 1897, liberalii îi trimit în justiţie pe prefectul Robescu şi primarul Ressu, în scandalul iluminatului public cu gaz aerian. Condamnaţi, cei doi sunt achitaţi de Curtea de Apel Iaşi (Ressu moare înainte de a afla bucuria).
