"Hrubele" care formează "oraşul de sub oraş" - beciuri, după unii, tuneluri sau chiar reţele subterane, după alţii, au adus în timp doar necazuri: prăbuşiri de străzi şi construcţii. O singură reţea de mari galerii, fosta cârciumă boemă „La Lilieci”, de pe Domnească 66, a fost exploatată pentru agrement, fiind apoi distrusă de un bloc, rămas neterminat! Şi pe strada Cuza 43, fostul han al Mariei Obrenovici, de sub care, mi-a relatat o fostă locatară, porneau spre Primărie două galerii care se întâlneau sub han, a dispărut pentru a face loc unui bloculeţ.
Probabil refăcute, galeriile „La Lilieci” nu aveau particularităţile zecilor de tronsoane pe care le-am putut vizita, de-a lungul anilor. Am mers, de-a lungul timpului, pe tronsoane periculoase, parţial prăbuşite, ca la fosta Casă Makşay, pe altele doar inundate, ca la grădiniţa „Lira” de pe Mihai Bravu, mai toate identice ca dimensiuni, unele în arc de cerc, precum cea de sub magazinul „Câinele negru” din Piaţă, sau drepte, precum cea care leagă străzile Cuza şi Domnească, până spre Ca-Jou, însă toate erau terminate într-un zid mai nou sau într-o prăbuşire. La ploaie, se inundau una din alta, din strada Cuza în Mihai Bravu şi Basarabiei.
Mai peste tot cărămida este identică, trandafirie (istoricul Paul Păltănea credea că de Livorno, adusă ca lest de corăbii italiene), aşezată cu latura îngustă, pe lung, fără mortar, cu acelaşi sistem savant de ventilaţie, pe lateral, melcat, mai larg spre bază, încă funcţional în multe părţi.
Stăpânii unor proprietăţi, tot mai mici odată cu instalarea comunismului, le-au fragmentat subteran prin zidire. Multe sunt trecute pe planurile regretatei ing. Margareta Bălan, singurul expert şi verificator din Galaţi atestat guvernamental pentru terenuri de fundaţie, care a reuşit să reconstituie pe plan şi trasee mai lungi. Martorii vorbesc despre galerii care vin dinspre Brateş spre Parcul Eminescu, dinspre Piaţa Centrală spre Brăilei şi de acolo spre Port. Unele, suprapuse, chiar săli ca o staţie de metrou, din care pleacă ramificaţii, relata Margareta Bălan, care le vedea exploatabile turistic. Toate la fel: doi metri înălţime şi doi lăţime, aceeaşi dispunere şi dimensiune a cărămizilor, ceea ce presupune un sistem… sau o modă.
Ing. Margareta Bălan spunea că cea mai adâncă galerie o descoperise în zona Sinagogii, la 10 metri adâncime, iar cele mai lungi se aflau lângă Mănăstirea Metoc şi pe strada Brăilei, colţ cu Sf. Spiridon. O incintă circulară, ca o joncţiune de trasee de metrou, cu diametrul de 20 de metri, se afla pe strada Morilor.
Demersuri pentru amenajare în scop turistic
La Bucureşti, 21 de vechi tuneluri subterane urmează să intre în restaurare, în scop turistic şi istoric. Dar la Galaţi? "Ne-am adresat Primăriei, informând despre importanţa cercetării arheologice a unor asemenea construcţii subterane şi, odată descoperite, cu posibilitatea amenajării şi valorificării istorice şi turistice ulterioare a acestora, pentru atragerea turiştilor şi, implicit, a fondurilor din turism la bugetul local", spune consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură a judeţului, care a avut şansa să se consulte şi cu ing. Bălan. Consilierul pregăteşte, de trei ani, chiar editarea unei lucrări pe această temă!
Ce-i drept, n-a existat până acum şi propunerea trecerii în patrimoniu a vreunui sector subteran, dar după adevărata explozie a construcţiilor la Galaţi, după 2009, au început să fie anunţate la Direcţie descoperirea de noi „beciuri”. Cel din parcarea Primăriei, de pildă, a şi fost protejat, la cererea Direcţiei. Acum doi ani, consilierul a început discuţiile cu unul dintre consilierii primarului, administraţia arătându-se interesată. "Din 2012, programul de cercetare şi valorificare a hrubelor a fost constant prins în propunerile de dezvoltare culturală făcute de Direcţie către Primărie, care este în aşteptarea unei finanţări pentru proiect."
Direcţia a discutat şi cu proprietari de hrube, să nu le distrugă până vor găsi resurse de exploatare, dar alţii le-au umplut! De altfel, după sistematizarea urbanistică începută în 1953, mii de „hrube” au fost umplute, ca să se ridice blocuri şi complexe comerciale. Cele mai multe hrube şi reţele subterane sunt în oraşul istoric, spune Mitrof, care precizează că pe la 1880, când ploile abundente pe străzile nepavate şi existenţa hrubelor au dus la prăbuşirea unor clădiri şi străzi, a existat o anchetă a Primăriei. Primar, în 1883, Gh. Mihăilescu (profesor, fost director la Şcoala de băieţi, director de ziar) a dat ordonanţă: "Toţi domnii proprietari suntu datoratu pentru legarea şi asigurarea hrubelor" - să le căptuşască cu cărămidă „de bună calitate” şi „var hidraulic”. Iar înainte de război, Marele Stat Major al Armatei a aprobat şi construcţia unor galerii - adăposturi antiaeriene pentru civili şi muniţie.
Hrube nu sunt numai la Galaţi
Hrube ca la Galaţi ori Bucureşti există, se pare, şi în alte oraşe din Moldova. Ar fi nevoie să fie studiate, datate şi catalogate serios. Istoria lor rămâne deocamdată un mister… La săpăturile pentru pasajul subteran de la Romarta, într-o hrubă s-a descoperit chiar un tezaur de monede tătărăşti, studiate de cercetătorul Mihai Maxim, turcologul român. Nu e incitant? Şi Brăila are hrube, mai multe decât Galaţiul, multe inundate. Prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, s-a declarat sceptic în privinţa unor veritabile galerii gălăţene, oraş care nu a fost, precum Brăila, fortificat şi raia, ba chiar a glumit pe seama legendei unei vechi galerii pe sub Dunăre la Galaţi, ca… precursoare a aşteptatului tunel. Arheologul a evitat, ca să nu fie interpretat electoral, să dea amănunte şi despre stagnarea unor proiecte de valorificare a hrubelor brăilene, cu promisiuni viguroase… din patru în patru ani. Medicul Emil Popa relata pe blogul său şi alt aspect: „Malul Dunării era găurit de hrube şi cotloane făcute de contrabandişti şi de hoţi” văzute din barcă, în copilărie. „Hrubă”, termen care poate desemna un beci, dar şi galerie subterană, vine din limba ucraineană. Chiar din Ucraina, regretatul profesor Valerică Cojocaru, directorul Centrului de Turism şi Etnografie - arheolog şi etnograf, scria că în portul Reni fuseseră de asemenea descoperite tuneluri.
