* Presa franceză a salutat montarea regizorului şi jocul actorilor noştri
Între 5 şi 27 iulie, cu o singură zi de pauză, la Avignon - oraşul cu 110 teatre la cei vreo 85.000 de locuitori ai săi - în sala „L’Atelier 44”, au jucat românii. Gălăţenii! Trupa Teatrului dramatic „Fani Tardini”. Pentru a treia oară la festival, acum, cu piesa: „Trei nopţi cu Madox”, de Matei Vişniec. În distribuţie au fost Dan Căpăţână, Florin Toma, Petronela Buda, Aurelian Bâtcă, Lică Danilă. Regia: Radu Dinulescu. Scenografia: Lacramioara Dumitraşcu. Imagini 3D: Armand Richelet-Kleinberg. Editor: Lansman (Jouna Lansman, regizor şi editor video). Festivalul de teatru alternativ Avignon OFF, unul din cele mai mari pentru companii independente, a adunat anul acesta peste 1.000 de teatre, cu peste 1.300 spectacole, din diferite genuri: teatru, dans, marionete, muzică, poezie, circ etc. Am găsit cu bucurie câteva remarci în presa culturală franceză: o impresie plăcută, puternică.
S-au întors mulţumiţi acasă
Actorii noştri s-au întors acasă, sunt în binemeritata vacanţă. Am putut sta puţin de vorbă cu Lică Dănilă, pe care îl remarcasem pentru jocul său la premiera de la Galaţi, din 21 martie – un rol secundar, dar bine făcut. Atunci actorii interpretaseră textul în română. Pentru Avignon, a trebuit să muncească dublu, învăţând rolurile în franceză. A fost multă oboseală şi în efortul de a juca zilnic în faţa publicului, nu numai în week end, ca acasă, însă o oboseală plăcută, cu satisfacţia lucrului bine făcut, după evoluţia în faţa unui public cunoscător al fenomenului teatral contemporan, ne-a spus Lică Dănilă. Serile, ei se adunau ca să aducă noi îmbunătăţiri jocului. „Au fost, după primele două sau trei zile, tot mai mulţi jurnalişti culturali prezenţi în sală la spectacolul nostru, ceea înseamnă foarte mult”, ne-a mai spus actorul. Acolo, interesul presei de specialitate dă măsura unui succes meritat. Şi pentru că a fost pomenită presa, am căutat ecouri în cea franceză.
Cu „savoarea unei palete de accente româneşti”
Françoise Josse scria pentru leJDD.fr, pe 19 iulie, în articolul „O zi cu Matéi”. Matei Vişniec, desigur: „Imposibil să alegi între scriitorul caustic, tragedian şi cel liric? Ne oferim o călătorie în trei etape în opera lui Matei Vişniec”, cel mai jucat român în Franţa şi nu numai. Şi autoarea începe „cu ce ne doare”, cu evoluţia gălăţenilor în „Trois Nuits avec Madox”, spectacol cu 16 euro biletul. „Trupa lui Radu Dinulescu aduce piesei savoarea unei palete de accente româneşti într-o interpretare plină de bucurie şi colorată". Este exact ceea ce spera şi regizorul Radu Dinulescu la plecarea din ţară. Atunci îmi declarase că tocmai accentul românesc va aduce succesul: „Pe Dan Căpăţână îl ştiu de 20 şi ceva de ani, pe Lică Dănilă, de vreo 40, căci am jucat cu el şi în teatrul de amatori. Bâtcă e deja la al treilea spectacol în limba franceză. Dan ştie franceză, a făcut la şcoală, a şi jucat în turneu cu Purcărete în Franţa, Aureliu a jucat deja în două spectacole în limba franceză. Petronela nu va avea probleme să înveţe, are o minte foarte ageră. Şi, atenţie: acţiunea spectacolului nu se întâmplă în Franţa. Este un spaţiu nedefinit, dar destul de balcanic, iar faptul că actorii noştri vor avea un accent nu va face decât un deliciu spectacolului.” „Eu sunt gălăţean de origine”, recunoaşte regizorul născut în Bucureşti, venit la cinci ani în Galaţi, cu părinţii, absolvent de LVA. Îl cunoaşte pe Vişnec de peste 30 de ani, iar dramaturgul a vorbit elogios, la Radio România Cultural, despre regizor şi această montare.
„O carismă de necrezut pe scenă”
Jean Hostache scria pe www.citylocalnews.com despre piesa „fascinantă” de Vişniec: ”Toată această piesă este susţinută de patru actori români jucând în franceză. Ei au o uşurinţă şi o carismă incredibilă pe scenă. Este de asemenea interesant să constaţi cum actorii, care nu joacă în limba lor maternă, nu dau replica mecanic, ci interacţionează firesc, natural, cu partenerii, modul în care se adresează şi intră cât mai firesc în joc, cum au ajuns să joace cu plus de precizie la modalitatea timpului prezent. Toţi patru duc textul lui Vişniec cu inteligenţă şi oferă publicului un gust exotic şi penetrant al unei drame mai degrabă sumbră". "Accentul lor încântător adaugă la poveste un dram de stranietate, care este perfect potrivită cu autorul” – remarcă şi cronicarul de pe http://lepetitrenaudon.blogspot.ro. Ca să vedem cum stăm, comentatorul dă trei inimioare spectacolului nostru şi, de exemplu, doar una, criticându-i jocul, Companiei franceze „Théorème de Planck”.
"Remarcabil interpretat"
Revista de teatru „L´Alchimie du verbe” observa coloana sonoră specială, cu sunetele mării, o picătură care cade pe o găleată, ca într-o clepsidră, atmosfera „destul de lucrată”, cu decor-proiecţie, pentru o piesă - „univers propriu à la Mateï Visniec”, spectacol „poetic”. Textul „creează o intensitate reală de joc”, într-o o montare fără stridenţe: „destul de interesantă, dar fără atracţii notabile şi focuri de artificii. Adevărata muncă este în interpretarea textului de trupa română într-o franceză cam academică („un français non dialectal”), care dă textului mai multă profunzime, cu accente subtile ale actorilor. Fiecare personaj este interpretat remarcabil şi ne dă un sentiment de intimitate cu povestea şi cu viaţa lui".
Ai ales bine spaţiul? Te „vede” presa!
Iulia Popovici, în ultimul „OBSERVATOR Cultural”, scrie despre Festival: „Spaţiile – ele aleg, în ultimă instanţă, ce anume urmează să găzduiască – au un rol decisiv în soarta unui spectacol care investeşte în prezenţa la Avignon: ai un spaţiu bine cotat, eşti văzut de presă şi programatori (…); aşa s-a întâmplat cu "Mansardă la Paris cu vedere spre moarte" a lui Radu Afrim, în urmă cu câţiva ani (şi anul acesta, cu "Trei nopţi cu Madox", regizat de Radu Dinulescu, la Teatrul din Galaţi: s-a jucat la Atelier 44, în apropierea sediului Avignon Off, iar Matei Vişniec e unul dintre autorii preferaţi ai Festivalului). Funcţionează, de asemenea, pentru companii franceze cunoscute, care au la dispoziţie propria lor reţea de marketing şi relaţii”. A funcţionat, iată, şi pentru ai noştri: regizorul Dinulescu este, de altfel, „un obişnuit al festivalului”, după cum observa cineva tot pe un site francez.
