Ieri, 3 septembrie, la podul peste Prut dinspre Giurgiuleşti, s-a inaugurat în sfârşit troiţa închinată eroului Napoleon Popescu şi unei mâini de militari care au salvat fără ordin oraşul, în 1940. Au fost prezenţi directori de instituţii şi consilieri judeţeni, Fanfara Centrului Cultural, copii în costumaşe populare, oameni cu suflet pentru Istorie şi tradiţie, veniţi cu un autobuz sau cu maşinile şi cu panglici tricolore. Amfitrion, directorul Muzeului de Istorie, instituţia care a realizat proiectul comandat de Consiliul Judeţului (CJ), prof. Cristian Căldăraru. A fost prezent, însoţit şi de soţie, ca oaspete special, bucureşteanul Gabriei Popescu, fiul eroului care a acţionat singur, fără comandă, oprind sovieticii să ne invadeze, cel care a fost apoi recompensat pentru vitejie şi, după ´47, îndepărtat din Armată de către comunişti.
Galaţiul ar fi fost acum oraş ucrainean!
Părintele protopop Buruiană a sfinţit monumentul ridicat in memoriam – căpitan Napoleon Alexandru Popescu (26.01.1909 - 3.12.1996), comandantul Companiei a V-a a Regimentului de Care de Luptă de la Galaţi care, la 2 iulie 1940, cu şase ore de la cedarea oficială a Basarabiei, Bucuvinei de Nord şi a Herţei, răpite de URSS, la încercarea armatei sovietice de a trece podul de la Giurgiuleşti, a fost „singurul ofiţer român care a oprit înaintarea trupelor sovietice de ocupaţie din Basarabia la capătul de pod de peste Prut Galaţi – Giurgiuleşti”. Este scris şi că monumentul a fost „ridicat de comunitatea gălăţeană [la] 2 iulie 2014”, data prevăzută iniţial pentru inaugurare. De fapt, iniţiativa a fost a preşedintelui CJ, Nicolae Bacalbaşa, care a explicat adunării că, fără intervenţia eroilor evocaţi, Galaţiul ar fi ajuns un oraş… ucrainean: „Dacă suntem astăzi gălăţeni români, lor o datorăm! După 70 de ani, căpitanul Napoleon Popescu este învingător!” Episodul a fost unul dintre secretele de familie, periculoase în comunism: tatăl preşedintelui, regretatul prof. univ. dr. Nicolae Bacalbaşa, aproape copil, a luptat chiar aici, fiind înaintat în grad, de la elev plutonier la sublocotenent, în acelaşi loc, cu trese confecţionate din… metalul tuburilor obuzelor trase de români aici.
„Thrillerul” de la Giurgiuleşti
În acel iulie 1940, ruşii şi-au încălcat propriul termen stabilit pentru luarea în stăpânire a teritoriilor furate prin dictat, îndreptând tancurile spre Galaţi. Conducerea Armatei Române nu se aştepta şi nu a reacţionat, însă la pod, din proprie iniţiativă, compania lui Napoleon Popescu a trecut podul: două tancuri şi mai multe camioane sovietice au fost incendiate de tirul tancurilor noastre, iar sovieticii s-au oprit, a relatat Bacalbaşa. Cei din conducerea militară română din oraş a vrut să arunce în aer podul, sacrificând mâna de apărători români rămasă pe partea cealaltă, şi a fost nevoie ca Napoleon al nostru să ameninţe că va trage peste Prut spre poziţiile noastre, pentru ca mica trupă, încercată ca la Waterloo, să fie lăsată să se retragă şi abia apoi să fie distrus podul.
Stâlp de frontieră la purtător
Deşi locul este îndepărtat, prezenţa publicului a fost destul de numeroasă. Au avut acum alocuţiuni primarul Marius Stan, dar şi generalul Neculai Staicu-Buciumeni, preşedintele Asociaţiei Veteranilor de Război, care, la cei 94 ani ai săi, a ţinut să ne dea o lecţie de patriotism (a rememorat războiul, cu 2.000 km făcuţi pe jos, cu lupte pe frontul de Est şi cel vestic). Col. Didel Bădărău, fost comandant al Poliţiei de Frontieră, a înmânat preşedintelui CJ, în numele Asociaţiei "Galaţi, oraşul meu", pe care a fondat-o, un dar: un stâlp de frontieră, dar nu real, de 2,2 metri, ci o miniatură simbolică. La purtător.
