Stagiunea Liricului gălăţean se deschide duminică, 5 octombrie 2014, cu un spectacol de operetă foarte iubit în lume, „Contesa Maritza”, a celebrului compozitor maghiar Emmerich Kálmán.
De la ora 18,00, sala mare a teatrului aduce pe scenă nume îndrăgite, precum soprana Nicoleta Maier (colaboratoare permanentă a Operei din Cluj-Napoca), în rolul titular, cel al contesei, tenorul Valentin Vasopol, în rolul îndrăgostitului Tassilo, într-o distribuţie numeroasă, care-i mai cuprinde pe: Adelina Diaconu, Adrian Mărginean, Lăcrămioara Crihană, Ionuţ Negrişanu, Mitică Belciugan, Viorel Huru, Florina şi Daniel Nistor şi alţii, inclusiv cu copii în figuraţie. Soliştii balerini sunt: Ana Badea, Oana Manolea şi Bogdan Pârvu. Apar pe scenă şi lăutarii Nelu Badea, la vioară, Marcel Smocov, la clarinet şi Viorel Heisu, la contrabas.
Evoluează orchestra dirijată de Eugen Dan Dragoi, corul, dirijat de Daniel Nistor, şi baletul teatrului, în coregrafia de excepţie a lui Mihai Mândruţiu. Scenografia, tridimensională, duce mai departe eforturile teatrului de a „sparge” vechile convenţii teatrale ale decorului plat de fundal, iar Andreea Săndulescu dă atât adâncime şi masivitate decorului, cât şi strălucire şi plasticitate.
Amuzament, muzică şi coregrafie
Cu succes la Galaţi după premiera din iulie anul trecut, opereta "Contesa Maritza" a fost creată în 1924, pe baza cărţii "Romanul unui tânăr sărac", de Octave Feuillet, iar în România s-a jucat întâia dată în 1927, fiind pusă în scenă de Nae Leonard.
Subiectul este o poveste de dragoste cu surprize: contesa Maritza îşi inventează un iubit purtând numele unui personaj din opereta "Voievodul ţiganilor" de Johann Strauss, numai ca să scape de pretendenţi, însă se trezeşte că acesta există în realitate. Restul o să vedeţi duminică.
Spectacolul unui regizor de excepţie
Regia este semnată de un nume legendar al scenei, Cristian Mihăilescu, o personalitate culturală de marcă, doctor în muzică cu titlul "Magna cum laudae", care, începând ca tenor la Opera Naţională, a desfăşurat apoi o carieră regizorală internaţională de prestigiu.
Membru al Academiei Europene de Teatru Muzical de la Viena şi al Asociaţiei „Eurolyrica”, din care fac parte cei mai importanţi directori de operă europeni, membru al juriului Concursului Internaţional de Canto de la Montreal şi al Concursului Internaţional de canto de la Marmande, Franţa, director al mai multor teatre lirice, semnează şi spectacolul de la Galaţi, pe care îl explică: „O femeie frumoasă (ca toate femeile!), bogată (toate femeile au o infinită bogăţie a sentimentelor), capricioasă (ce să mai vorbim!), în căutarea adevăratei iubiri. Kálmán o învăluie într-o aură muzicală romantică, sprinţară, uneori dramatică. Este înconjurată de personaje diverse, colorate, excelent conturate.”
Directorul Teatrului, Teodor Niţă, aminteşte şi de montarea operetei de la noi, din 1982, de către regizorul Nicolae Ciubuc, pe atunci director al teatrului, cu „garnitura de aur” a scenei noastre: tenorul Laureţiu Buzilă, în rolul Tassilo, soprana Zina Enişor, în contesa Maritza, soprana Margareta Kiss, în Liza, mezzosoprana Puşa Urdăreanu, în Majia, spectacolul fiind dirijat de regretatul Silviu Zavulovici.
