* Secţia teatrului de animaţie s-ar putea muta la Casa de Cultură a studenţilor, pe scenă proprie
- Este paradoxal însă că, deşi sunteţi un brand gălăţean, aţi ajuns, din Teatrul „Gulliver”, o secţie a Teatrului Dramatic. S-a mai făcut ceva pentru reinstituirea personalităţii juridice a Teatrului „Gulliver”?
- Este unul din obiectivele mele pe termen mediu, până la urmă e o chestiune de dosare, n-ar trebui să constituie o problemă. Mai ales că ar fi cam aceleaşi cheltuieli, oamenii sunt aceeaşi. Din contra, s-ar mai tăia puţin din birocraţie. Aceasta s-ar lega şi cu un lucru care a picat bine: a apărut cumva „la cotitură” Casa de Cultură a Studenţilor, care este într-o situaţie financiară deloc bună. Nouă ne pică bine: am putea să mutăm acolo tot ce înseamnă spectacole pentru copii şi repetiţii şi să rămânem aici la Teatrul Dramatic numai cu biroul. E păcat că la studenţi e o scenă pe care nu poţi s-o foloseşti, şi o scenă se prăbuşeşte, în timp, dacă nu e folosită! De două ierni, nu au căldură! Aici, e complicat şi pentru noi, şi pentru Teatrul Dramatic. Slavă Domnului că ne înţelegem bine!
- De unde a venit propunerea folosirii sălii studenţilor?
- Cumva, propunerea s-a întâlnit la mijloc: ei sunt într-o situaţie disperată şi îi înţeleg. Chiar e păcat – noi, în oraş, nu avem altă sală; nu e păcat să o laşi pe aia să se strice, când poţi s-o întreţii?! Mai ales că suntem şi noi în situaţia de a avea nevoie de spaţiu. Ar trebui să intervină toţi factorii responsabili. Ar fi mai mult decât binevenit, dacă sala ar veni de la Ministerul Tineretului, la Consiliul Local, la Primărie, pentru că ar putea avea grijă mai bine. La un moment dat le tăiaseră şi curentul, utilităţile. Căldură nu au…
- Poate fi doar cam departe pentru copii…
- Nu este o problemă, cei mai mulţi copii îi aducem oricum cu autobuzul. E şi parcare.
- Dar în condiţia în care proprietatea va rămâne diferită – sala studenţilor, la Minister, „Gulliver”, la Consiliul Local – nu se poate totuşi măcar colabora?
- Eu nu sunt jurist, dar sunt convins că există pârghiile necesare, că se poate încheia un protocol, un contract. De altfel, în momentul în care Teatrul Dramatic a fost în reparaţie, tot teatrul s-a mutat de aici pe scena respectivă. Şi spectacolele noastre, când am avut Festival, le-am făcut acolo. E o sală foarte bună, are toate cele necesare. Nu trebuie şi investiţii, decât poate pentru a mai repara câte ceva din ce s-a degradat, tocmai pentru că nu a fost folosită.
Citeşte şi: INTERVIU cu regizorul Felix Alexa: "Unele teatre de Capitală nu sunt la nivelul celui din Galaţi"
Şi se câştigă o sală! Trebuie să se intersecteze însă nişte factori de decizie. Cred că Ministerul ar trebui să spună că nu poate întreţine cheltuielile de funcţionare şi printr-o Hotărâre de Guvern să dea sala Consiliului Local. Între a se degrada un spaţiu foarte bun şi a-l da către comunitatea locală, ar însemna că oraşul a câştigat o sală! Extraordinar de multe lucruri s-ar putea face în sala aceea, am multe idei. Ar fi super! Sunt nişte paşi, nu spun că sunt uşor de făcut, dar cei care vor să facă ceva pentru oraşul acesta o pot face acum…
- Eu aş prefera să arătăm şi fix cu degetul, spre cine poate rezolva, ca să-şi asume cineva demersurile.
- Deocamdată, trebuie să iau lucrurile pas cu pas şi să nu sar etape. Ideea este la început, astă-vară a început să prindă contur şi chiar nu poţi să faci toate lucrurile în timpul unui exerciţiu bugetar. A fost şi un efort bugetar deosebit pentru Primărie, care a trebuit să susţină câteva festivaluri, în cascadă! Este şi un motiv pentru care doresc să facem festivalul nostru în primăvară. Eu am să fac mai multe drumuri la Primărie şi o să discut…
- Şi oraşul, şi Cultura, au pierdut oficial o instituţie, devenită simplă secţie!
- Toată lumea ştie că la Galaţi e „Teatrul Gulliver”, un brand naţional. Nu foarte multă lume ştie, dar primul teatru din Galaţi, dacă nu greşesc, e Teatrul de Păpuşi, înfiinţat în 1952, pe 1 octombrie! După aceea au venit celelalte teatre. Se leagă prin tot de istoria Galaţiului. „Gulliver” are şi cel mai longeviv festival din ţară, care a dat tonul festivalurilor de animaţie din România. E păcat ca primul teatru înfiinţat la Galaţi să dispară! S-a desfiinţat în 2010, când a venit legea. De ce? Din cauza unor politicieni care au dat nişte legi de la Bucureşti! Că eu nu acuz pe nimeni de-aici, pentru că şi cei de-aici au fost puşi atunci în faţa faptului împlinit, au căutat soluţii şi au găsit una de avarie. A fost totul foarte din scurt, a fost presiunea prea mare.
- Legea e cea care trebuie schimbată?
- Nu cred, legea se referea strict la numărul de angajaţi pe unitate administrativ-teritorială. Atunci a fost un cumul de factori total nefavorabili nouă: clădirea a trebuit să fie retrocedată, contractul nu mai era valabil şi Primăria n-a mai dorit să continue un contract care nu-i mai era favorabil. Iar clădirea chiar nu mai întrunea toate condiţiile necesare. S-a potrivit cu vremurile acelea de criză, când s-au tăiat şi salariile. Cu bunăvoinţa factorilor de decizie locali, situaţia poate fi însă remediată, pentru că e vorba de o Hotărâre care să reînfiinţeze o entitate ce a dispărut, prinsă la mijloc în vâltoarea vremurilor. Sunt convins că lucrurile or să se repare, căci autorităţile noastre au o deschidere culturală care se vede.
Cine este Eduard Şişu?
Eduard Şişu, actor, coordonator al Secţiei de animaţie „Gulliver”, are „40 de ani mari şi laţi”. Joacă fără fasoane alături de ceilalţi actori, şi nu numai în roluri principale. În 1997, a terminat Universitatea Hyperion Bucureşti, clasa Eusebiu Ştefănescu. Joacă din anul 2000. A avut şansa să fie pe aceeaşi scenă cu Mitică Popescu sau Valeria Seciu. Într-o recentă montare a fost Păcală, a jucat roluri şi pentru mici, dar şi pentru mari. Şi-a dat licenţa cu rolul dintr-o piesă pe care o doreşte în viitor şi pe scena Dramaticului: „Se caută un mincinos”, de Dimitris Psathas, jucată cândva cu Gheorghe V. Gheorghe, în ´64, o piesă care rămâne actuală.
