* Bucuria culorilor la întâlnirea nemijlocită a artistului cu natura, în tabăra Pro Bolholţ, de acum tradiţională
Am voie să mă extaziez în faţa lucrului bine făcut, dar şi bine simţit, al Artei? Ultima expoziţie deschisă la Muzeul de Artă Vizuală, „Pro Boholţ – Ediţia a III-a”, mai bogată şi mai strălucitoare, cred, decât celelalte ediţii, demonstrează încă o dată bucuria culorilor la întâlnirea nemijlocită a artistului cu natura, într-o tabără de acum tradiţională într-un sat arhetipal, profund românesc din Făgăraş. Orizont deschis şi plasticienilor gălăţeni datorită unui fiu al satului Boholţ, inginerul Vasile Joantă, investitor şi mecena deja recunoscut al plasticienilor, nu numai gălăţeni. Anul trecut, artiştii au lăsat atelierul care îi izolează de lume şi au bătut coclauri vechi, au întâlnit bătrâni parcă nemuritori şi case pe ducă, au prins sărbătoarea Sânzienelor, cu port popular.
La anul vor continua! „Şapte meşteri mari şi un staroste” - îi definea directorul muzeului, Dan Basarab Nanu, pe artiştii invitaţi de „starostele” Joantă în satul său natal, pe care vrea să-l salveze astfel de Istorie măcar în imagini. Boholţ face 700 de ani peste doi ani, iar anul acesta, „250 de ani de şcoală continuă” şi e sat ardelenesc pomenit de Iorga, azi cu tradiţiile păstrate întocmai, dar îmbătrânit. Când gălăţeanul născut acolo a reparat casa bătrânească, au început şi alţii: „După mine, sunt deja 15 case reparate... Dacă vede că cineva mai are o speranţă acolo, şi ceilalţi încep să creadă.” Sponsorul acestui Barbizon modern a evitat, modest, să cuvânte, dar, „dacă pot să fac câte ceva, mai fac…”.
La vernisaj, dacă ar fi căzut o bombă, ne-ar fi lăsat aproape fără toţi plasticienii, fotografii, reprezentanţii instituţiilor de cultură gălăţene! Interes mare de public! „Mă bucur enorm că am putut găzdui această expoziţie!” - a declarat directorul Nanu.
De ce merită să vedeţi expoziţia
Merită să vedeţi şi singuri! Nu poţi să nu rămâi fulgerat când ajungi de pildă în faţa acuarelelor pictate dumnezeieşte de bucureşteanul Corneliu Drăgan-Târgovişte, membru al Societăţii de Acuarelă din Birmingham, pictor de icoane împărăteşti, expus în străinătate, din Franţa şi Anglia, până în China! Acuarela, un gen extrem de dificil, unde o a doua tuşă poate murdări culoarea într-un tablou perfect în rest, unde hârtia umedă are propria ei voinţă în faţa vopselei, este atât de precisă la artist, încât nici cu lupa nu i-am găsit „pete”!
Pe lângă studiile peisajere în ulei pe pânză, Gheorghe Miron, bun colorist, dar în primul rând un excelent grafician, aduce şi un mirabil portret realizat în creion, cu o fineţe inexplicabilă a îmbinării volumelor şi o strălucire incredibilă! Cu tuşe geometrice stinse parcă într-o fotografie, pictate în ulei pe pânză, cu aspect de laviuri din tuş diluat, ne oferă portretele surprinse de gălăţeanul Raul Popa! Harnic, Teodor Vişan, bunul colorist gălăţean care aduce o imagine luxuriantă a „Sânzienelor la Boholţ”, dar şi portrete, cred, la cel mai înalt nivel de până acum. Peisajele sale folosesc contrastul verde-roşu, familiar şi picturii lui Cézanne, acelaşi contrast ca şi în pânzele braşoveanului Ioan Oratie şi cam la fel cu ieşeanul Mihai Coţovanu, plastician cu lucrări expuse în colecţii din Belgia, Japonia sau SUA, până în Canada sau Emiratele Arabe Unite, care mi-l evocă şi pe Dumitru Gheaţă. Copil viclean, „Smaranda” sculptorului novorealist Liviu-Adrian Sandu este un bust de expresie extraordinară al unui copil din Boholţ, izvodit din teracotă.
