Felul în care trăiau aceştia aici l-a impresionat chiar şi pe Nicolae Iorga
În comuna gălăţeană trăiesc astăzi vreo 2.500 de suflete. Agricultori, profesori, ingineri… oameni şi oameni. Ceea ce nu se mai vede însă acum este că locurile astea au avut o anumită strălucire a lor. S-a trăit aici chiar şi în lux, la începutul secolului trecut, când bună parte dintre pământurile din comuna Băleni erau în proprietatea marii familii Cantacuzino. Comunismul a risipit, însă, lumea de dinainte, cu toată frumuseţea ei. Mică parte dintre cărţile din biblioteca pe care boierii o aveau aici s-a păstrat şi poate fi văzută la "V. A. Urechia". În cimitirul vechi al comunei există încă un cavou în care îşi dorm somnul de veci zece membrii ai marii familii Cantacuzino. Monumentul nu mai atrage însă atenţia nimănui…
Zeci de ani mai târziu, şi comuniştii au început să construiască aici ceva unic: singurele băi publice comunale din judeţ. Din păcate, nici acest proiect n-a supravieţuit.
Umbra unui blazon
Cavoul familiei Cantacuzino din cimitirul vechi de la Băleni nu este nici pe departe ce ar trebui să fie. Primăria n-are bani să-l refacă şi, în ciuda faptului că s-a mai ridicat problema, nici Direcţia de Cultura n-a avut încă un cadru pentru a-l include în patrimoniu. Aşa că locul se degradează pe zi ce trece, deşi aici îşi dorm somnul de veci nobili cunoscuţi până dincolo de graniţele ţării. Spre exemplu, pe multe dintre site-urile străine se mai păstrează fotografii ale domniţei Bălaşa (Marie Blanche) Cantacuzino, care se odihneşte aici. S-a născut la Bucureşti, în 1899, iar la 25 de ani, s-a căsătorit, la Atena, cu un diplomat spaniol pe nume Paco Amat Y Torres. Se pare, însă, că viaţa amoroasă a Bălaşei Cantacuzino a fost mult mai pasională de atât şi că ea ar fi fost o mare dragoste a scriitorului englez Patrick Leigh Fermor. Biografii lui Fermor o descriu pe prinţesa Bălaşa Cantacuzino ca pe o femeie frumoasă şi mândră de originea ei bizantină. Se pare însă că scriitorul de origine irlandeză, care a fost de asemenea soldat şi profesor, era discret în privinţa vieţii sale amoroase, aşa că prea multe detalii legate de relaţia cu prinţesa Cantacuzino nu s-au păstrat.
Tot la Băleni, în cavoul familiei, este îngropată sora Bălaşei, Elena Cantacuzino. Este cea pe care, se pare, o va vizita peste ani - când numele de familie i se va fi preschimbat în Donici, prin căsătorie - scriitorul Patrick Leigh Fermor, la Pucioasa, unde fusese deportată de comuniştii împreună cu întreaga familie. Elena este cea care îi va aduce trupul Bălaşei – moartă la Pucioasa în 1976 – la Băleni şi o va înhuma în cavoul familiei. În 1983 şi Elena va fi înhumată aici. Leon Cantacuzino este, la rândul său, îngropat în cavoul de la Băleni. S-a născut în 1869 şi a fost căsătorit cu Ana Văcărescu. A fost tatăl Bălaşei şi al Elenei. Leon şi Ana au murit amândoi în 1923, dar în luni diferite şi sunt îngropaţi în cavoul familiei. Tot aici odihnesc şi părinţii lui Leon, alături de bunica sa din partea mamei. Gheorghe Farcaş este ultimul înmormântat aici. Nu a fost un membru al familiei Cantacuzino, ci un descendent al administratorilor domeniului.
„Mereu am vrut noi să facem un fel de renovare în zonă, dar fără bani n-avem cum. Or, fondurile publice nu se pot cheltui oricum. La fiecare proiect pe care l-am făcut am încercat să facem câte ceva, dar niciodată n-au ajuns banii şi pentru aşa ceva”, ne-a declarat primarul comunei Băleni, Lică Oprea.
„Noi am pus bazele unei corespondenţe, în 2008-2009, cu Primăria Băleni, dar n-am primit nici un răspuns. Mai mult, ni s-a spus că familia are moştenitori în viaţă, a căror datorie este să îngrijească mormântul. Sigur că, din punctul meu de vedere, monumentul ar trebui clasat, având în vedere renumele familiei Cantacuzino, fie şi aripa ei de la Băleni. Bălaşa Cantacuzino, spre exemplu, este o figură foarte cunoscută", a declarat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.
La conacul Cantacuzinilor de la Băleni venea, se pare, chiar prinţul Grigore Şuţu. Nicolae Iorga s-ar fi oprit aici şi ar fi admirat biblioteca. În 1940, când au venit să-i deporteze pe membrii familiei Cantacuzino, activiştii au distrus cea mai mare parte din bibliotecă. Volumele rămase să găsesc într-o colecţie privată a Bibliotecii "V. A. Urechia", iar în secţia de împrumut e chiar un catalog al colecţiilor, pe care îl puteţi consulta.
Ideea comuniştilor - Băi publice în comună
Trecuseră aproape 40 de ani de când comuniştii făcuseră una cu pământul averea Cantacuzinilor, când un om de-al locului cu funcţie în regim s-a gîndit să facă ceva inedit în comună. Aşa s-a construit aici prima baie comunală publică.
„Construcţia iniţială a fost ridicată de Alecu Crăciun, un cetăţean din comună care fusese preşedinte de CAP şi deputat în Marea Adunare Naţională. În zona unde au construit baia exista un fel de centrală termică. Aşa că omul s-a gândit să-i facă şi ţăranului nişte băi, ca să se mai scuture de praf. Din câte ştiu eu, băile n-au apucat să funcţioneze niciodată. Eu, unul, n-am auzit pe nimeni dintre vârstnicii satului să fi mers şi să se fi îmbăiat acolo. Dar foarte sigur nu se ştie”, precizează Lică Oprea. Acum, în clădirea fostei băi publice funcţionează un dispensat. Edilul comunei spune că, atunci când s-a gândit să mute dispensarul aici, clădirea ajunsese în ultimul hal.
„Era jale acolo. Mai rămăseseră doar pereţii. A trebuit să refacem totul, iar acum, după mai multe probleme, avem medic de familie şi dentist, în comună”, mai spune Lică Oprea. Din păcate, n-a mai rămas decât amintirea şi, poate, ascunsă pe undeva, vreo menţiune legată de băile care ar fi fost unice în peisajul rural gălăţean.
