Sfârşit de iarnă cu umeri zgribuliţi în capitala moldavă, dar tot este potrivit s-o iei la pas pe străzile curate, atent asfaltate, printre case de patrimoniu la care se lucrează de zor - şi nu pentru a fi dărâmate! Statuia lui Cuza din Piaţa Unirii este semnată de acelaşi sculptor italian Raffaello Romanelli care ne-a dăruit şi nouă soclul îmbrăcat în reliefuri simbolice din bronz la statuia lui Cuza realizată de Ion Jalea. În grupul de revoluţionari, viitori oameni de stat, de la picioarele statuii din Iaşi, mă bucur să-l văd, primul din stânga (foto), pe Costache Negri al nostru…
Până la Parcul Copou, mă mai îmburic niţel văzând o menţiune seacă, ce aminteşte însă de un episod istoric în legătură cu Galaţii. O placă simplă de marmură, plasată într-un părculeţ pe Bulvardul Carol, nu departe de Universitatea „Al. I. Cuza”, marchează locul unde Cuza şi ceilalţi 12 unionişti au fost arestaţi pe 29 martie (10 aprilie pe stil nou) 1848, la fostele case Mavrocordat. Un ieşean mi se plângea cu năduf că s-au demolat case vechi, chiar şi de patrimoniu… înainte de Revoluţie: să-i spun că la noi… revoluţia conservării trecutului istoric încă n-a venit?! Placa (imaginea 1 din galeria foto) pomeneşte de cei 13 revoluţionari (printre care şi Alecu Cuza) arestaţi şi trimişi la Galaţi, ca să ia drumul detenţiei în Imperiul Otoman. Cu ajutorul consulului britanic şi al celui austriac, şase au reuşit să scape, la Brăila…
Leii lui Sturza - cel mai bătrân monument din ţară!
Îi arestase domnitorul Mihail Sturza, ca să nu atragă intervenţia armatelor ţariste (Imperiul rus răspundea de liniştirea Moldovei). Cel care avea să construiască peste 400 km de drum moden şi primul drum Galaţi - Iaşi, plus 400 de poduri, cel care a înfiinţat şi la Galaţi mănosul regim de porto franco, se căsătorise, ca să obţină domnia, cu fata lui Ştefan Vogoride, tatăl viitorului caimacan antiunionist, şi a arătat multă corupţie, vânzând sute de ranguri boiereşti ca să-şi astâmpere lăcomia. A domnit însă 15 ani, cu stabilitate, cu înfăptuiri mari (o academie, printre altele). Monumentul a fost ridicat de el pentru cinstirea primei Constituţii a Moldovei (aproape identică cu a Munteniei), celebrul Regulament Organic. Acesta a cuprins legi lucrate de boierii noştri şi de ruşi, sub ordinele guvernatorului rus al celor două stătuleţe româneşti, prinţul Pavel Kiseleff, unul dintre posibilii monarhi ai Principatelor Unite (şi Sturza a fost rugat de boieri să accepte să fie domn peste cele două ţărişoare, însă acesta s-a temut să nu-i supere pe ruşi, care asigurau protectoratul Moldovei, în timp ce turcii răspundeau direct de Valahia). Vodă s-a gândit că monumentul, în care stema familiei sale era bine plasată, va vorbi istoriei despre faptele sale…
Situat aproape de Teiul lui Eminescu, Monumentul regulamentului organic (imaginea 2 din galeria foto) sau Obeliscul cu lei - cel mai vechi monument din România! - a fost ridicat între 1834 şi 1841, pe atunci printre vii şi livezi, locul fiind numit Podul Verde. Parcul de azi e pe locul fostei staţii de poştă, unde se schimbau caii adică, pe atunci în pădure. Un obelisc înalt de şapte metri şi greu de zece tone, se sprijină pe patru lei, reprezentând patru mari puteri europene. Planurile monumentului ridicat prin subscripţie boierească şi bisericească au fost realizate de inginerul şi ziaristul moldovean Gheorghe Asachi.
Teiul eminescian şi chioşcul
Poezia „Dorinţă”, realizată dintr-un mozaic ce aminteşte parcă de Pompei, stă la picioarele bustului poetului (imaginea 6 din galeria foto), realizat de Ion Mateescu, fratele vitreg al lui Topârceanu. Poetul stă cu spatele la bătrânul său tei, pe care îl iubea atât, copac bătrân, acum salvat prin operaţiuni repetate. Recent, s-a determinat exact anul plantării: 1556, „un miracol de supravieţuire” - are 458 de ani, spun specialiştii! E mai vârstnic decât SUA, a încolţit la doar jumătate de veac după Columb…
Chioşcul rustic, care imită o alcătuire romantică din bârne, seamănă izbitor cu cel care fusese instalat şi la Galaţi în Parcul Central (azi, Parc Eminescu), chiar lângă statuia Poetului; acum, chioşc uitat în Parcul Carol, fostul Parc CFR sau al Pionierilor…
În Parcul Copou, vezi copaci auguşti, tăiaţi decent de uscături, dar şi pomişori tineri, abia plantaţi, observând că solul de la rădăcina lor (imaginea 7 din galeria foto) a fost acoperit cu aşchii de lemn, cu grija de a nu se usca pământul. Oameni gospodari!
La intrarea în parc, pe gard, se vedeau expuse sub sticlă (imaginea 8 din galeria foto) copii după lucrările elevilor Colegiului Naţional de Artă „Octav Băncilă”, într-o acţiune de parteneriat cu Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „Mihai Ursachi”, cu sediul în Copou. E oraşul unde şi în tramvaie au fost afişate chipurile poeţilor ieşeni şi câte o spicuire din opera lor… Alături de intrarea în parc, mă mai bucur să întâlnesc un nume gălăţean, pe afişul Operei Naţionale Române ieşene, cu „Don Giovanni”, de Mozart: soprana Nicoleta Maier, de la Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi. În fond, nu-i atât de departe Galaţiul, doar că nu (mai) are aeroport…
În foto 3: Kogălniceanu (bustul său a fost întâia statuie la Galaţi), la Universitatea "Cuza"; foto 4: Teiul lui Eminescu și foto 5: Sunt şi clădiri de arhitectură îndrăznreaţă, ca aceasta! Mallul de lângă Palatul Culturii arată occidental! Ca să ridice noua arhitectură, investitorii a trebuit să contribuie şi la refacerea vechilor clădiri. Biserici şi clădiri monumentale parcă ard noaptea, sub proiectoare!
