CRONICĂ DE CARTE/ „Căutătorul de nisip” - Corneliu Antoniu. O antologie clădită pe nisipuri… solide!

CRONICĂ DE CARTE/ „Căutătorul de nisip” - Corneliu Antoniu. O antologie clădită pe nisipuri… solide!
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

„O parte-s vii, o parte-s morţi/ Depinde, doamna mea, de sorţi - / Copacului îi e lumină/ Cercelul tău când o să-i vină” („Drumul miriapodului”), din antologia de versuri de Corneliu Antoniu - „Căutătorul de nisip”, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2015. Când Umbra trece prea pe-aproape, înmoaie în mosc pana poetului, otrava veche capătă dulceaţă, dragostea simplă ocupă mai mult loc, nisipul este dus de vânt în interiorul clepsidrei… Un alt Corneliu Antoniu descopăr acum în antologia scoasă pe şest de editură, astfel încât autorul, omagiat la 75 de ani, carte cu cronici excelente. Avem în faţă o selecţie izbutită de poetul Adrian Suciu, publicată acum în colaborate cu Asociaţia Culturală Direcţia 9, în Colecţia „Poezia Vie”, coordonată de Suciu. Coperta şi formidabilele desene sunt semnate de plasticianul Vasile Anghelache, „zugravul-grafician”. Pictorul moldav al Bisericii Eroilor Neamului din  Bucureşti, cel care  declara undeva că pe pereţii unei biserici personajele „pot fi şi o mie, fără să semene unul cu altul”,  compara varietatea personajelor cu cea a frunzelor. „Frunzele” de tuş din prezenta carte sunt simbolice, imagini impresioniste lucrate cu migălosul peniţei, cu animale respectate - asta, dimensional şi ca aşezare, ca şi oamenii desenaţi de el. E o ilustraţie frumos slujitoare textului!

Umbra şi valul de nisip

Cartea cuprinde texte mai vechi, dar şi foarte recente. Nu mai regăsesc însă aici, ca altădată, fastul petrecerii, alămurile imnurilor stradale se aud tot mai rar, umbra dă un patetism fin clarobscurulului imaginilor de/scrise în cadre scurte. O istorie emoţională, o coacere în timp, este redată, iată, în doar câteva tuşe „Călătoresc, călătoresc/ Ca lemnul verde în vioară/ Şi duhul pietrelor deodată/ În palma vorbelor: Se-arată/ Cum trece apa, cum pasc caii/ În coama mea ieşit-afară/ Şi cum foşnesc în cer păunii/ Aşa mi-e sufletul de algă/ Întins şi verde”… Cu simboluri ales potrivite - palmele - instrument, desigur, al modelării lutului cuvintelor, cu un cosmos senzual, în care foşnesc păuni pe care-i bănuiesc, desigur, cu „model” rococo.  Dar tot aici, un vis cu o orgolioasă încoronare a poetului ridicat de/asupra a tot şi a toate, ca un izvor biblic de viitoare seminţii cuprinzătoare: „Pluteam în vis, pluteam în nori/ Din carnea mea plecau popoare/ Şi-un sânge negru, sclipitor/ Strălumina adânca mare/ O slujbă începea în cor/ Sub valurile-ameţitoare.” Şi parcă, undeva, auzi, simplu: „Şi la nunta mea/ Va cădea o srea”…  … „Când sar afară din cocori/ Distanţele, ca nişte nori” („Drumul miriapodului”) - superbă inversare, poetică, a realităţii!

Că tot este o antologie, regăsim aici şi poezia străzii, cu notaţie exactă, cu umor, cu sarcasm – în poezia „Baraca”: „În care trăieşte tânărul văduv/ Alături de blocul pe care l-a construit/ Şi pe care a vopsit-o în galben/ După gustul şefului său.” Un text, desigur, şi autobiografic, în care titlul devine, ingenios, şi rezumat, dar şi  parte a începutului poeziei. Autorul a ajuns să treacă prin experienţe complete, de la pericolele oceanului pe care a navigat la tinereţe la Europa pe care a călcat-o şi a muncit-o cu braţele, la amuşinările bolii, până la şansa de a-şi vedea poeziile arse pe rug, aşa cum observa cu umor în faţa prietenilor… Privind în sine, poetul încearcă să se îmblânzească: „Tot îmi spun: uită de tine,/ Uită de tine, mai ales de tine. / (…) La uşă cineva bate cu inima” („Tot îmi spun”). Sau, ca un psalm (în „Desenez pe o pânză, în vis”): „Şi deodată s-a ridicat cerul din ape/ Ca o pânză brodată s-a ridicat,/ Eu mă aflam rugător la un semn/ Şi semnul era ca o femeie la geam.” Înfricoşată viziune, nu pastel obişnuit! Şi amintirile inimii…  căci „Era o ploaie când treceai/ Şi un altoi/ Cu floarea rară viscolea deodată/ Deasupra unui vis (pe care vinul/ Îl deşteptase între doi bolnavi”, evocând parcă şi muzica sonetelor elisabetane şi fastul disperării senine de atunci, cu motivul mesenilor, vinul ca prilej şi cauză şi hrană… Sau: „Frate al meu,/ Ţine-mă aproape de somnul/ Acestor podoabe.” Poetul, iată-l, ca păzitor, nu creator al viselor, al obsesiilor sale… (cu un titlu simbolist, din franceza maestrului Villon - „Qui vraiment”). Un poem cuprinzător, deşi are doar „statura” unui haiku: „Nimeni, iată, mă rupe de toamnă. Alb/ Vine pustnicul viscolind omizile - Pomul care mă cheamă are un vierme vindecat./ Dorm aproape de aripile mele fulguind/ Ca mieii prin preajma statuilor.” („Gherghef”) Îngerul povestitor îmi aminteşte de… utilitarul înger bont de aripe şi îmbătrânit, al lui Marquez. …

Măcar câteva imagini puternice şi neaşteptate să mai surprindem aici: „Visul lui, căruia îi dă foc/ Şi-i aruncă cenuşa în fântână/ Încă arzând la picioarele sale, slavă lui.” („Aurul tăcerii”) Sau paradoxale: „Stingi lampa. Camera/ În care tu miroşi a petrol/ Ţipă după păsări”. Propoziţia, fragmentată, „locuieşte” în două versuri subaşezate, dând senzaţia unei şi mai mari sincerităţi. Găsim în „Căutătorul de nisip”, care dă şi titlul volumului, o mitologie care evocă poate ţinuturile africane în care marinarul poet a călcat cândva cu adevărat. „Unde se înroşesc/ Dunele cele mari, acolo/ Creşte în linişte/ Peştele-şarpe-copacul-de-fier./ Mândria lui e umbra/ Cu o mie de picioare/ care zilnic o păşeşte./ (O port pe umerii mei) / Frate îi zic/ Şi plec sun stele./ Se întâmplă ca răsăritul să mă apuce departe/ Nu-mi mai amintesc/ Locul de unde am plecat.” La Galaţi, locul de unde a plecat – şi s-a întors – poetul mi-a arătat un arbore de la Dunăre care a mâncat aproape cu totul o bintă de fier de care se legau vapoare ce veneau odată de prin Lume. Am văzut japonezi fotografiind minunea pe care doar poeţii buni ne-o mai bagă în seamă…  Poeţi uneori trişti în Facerea lor de hârtie: „Bătrânul bolovan din apă/ Sau mi se pare că uşor/ E bolovan să fii, şi iată/ În apa ochilor tăi mor/ Când râma degetului sapă/ Aceeaşi putrzită apă.” („Drumul miriapodului”). Poezie!

Citit 1336 ori Ultima modificare Marți, 26 Aprilie 2016 14:56

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.