Mijlocitorul ploii

Mijlocitorul ploii
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Viaţa şi faptele Sfântului Ilie * Prăznuit pe 20 iulie, este considerat sfântul care mijloceşte pentru căderea ploii *

Potrivit mărturiilor Sfintei Scripturi (cartea III Regi, capitolul 17), Sântul Ilie s-a născut în Tesba Galaadului, în apropiere de Arabia. La scurt timp după naştere, tatăl său a văzut cum bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe au luat pruncul, l-au învelit în haine de foc şi i-au dat să mănânce foc, semn al credinţei nestinse în Dumnezeu care avea să-I lumineze viaţa.

Sfântul a trăit în vremea regelui Ahab şi a reginei Izabela din Fenicia, cea care a impus cultul zeului Baal. Ilie a fost cel care a mers la rege şi i-a vestit supărarea lui Dumnezeu pe cei care se lepădaseră de El şi cei trei ani de secetă care aveau să urmeze. Pentru a scăpa de furia conducătorilor, sfântul a trăit o vreme la pârâul Cherit, unde un corb - considerat o pasăre nefastă de către evrei - îi aducea hrană.

Apoi, a mers la văduva din Serapta Sidonului, care nu a pregetat să îi facă sfântului pâine cu ultima făină şi ultimele picături de untdelemn pe care le mai avea. Pentru aceasta, prin voia lui Dumnezeu, untdelemnul şi făina din casa văduvei nu au mai secat până la venirea ploii.

Mai mult, Sfântul a făcut în casa văduvei şi o altă minune, înviindu-l pe fiul acesteia care murise.

Pe muntele Carmel, Sfântul proroc Ilie a reuşit să doboare cultul regelui Baal. Peste jertfa lui Ilie s-a coborât foc din cer, care a mistuit carnea, lemnul rugului şi apa din şantul care împrejmuia altarul de jertfă, în timp ce ofranda celor 450 de preoţi ai lui Baal a rămas neatinsă. După rugăciunea sfântului de pe munte, căzu ploaie şi vremea de secetă se sfârşi.

În “Liturghier”, la slujba care se oficiază pe timp de secetă, este amintită mijlocirea Sfântului Ilie la Dumnezeu, mijlocire care a adus ploaia peste Israel, punând astfel capăt foametei.

O altă minune a sfântului a fost săvârşită când acesta a lovit cu mantia apa Iordanului, iar aceasta s-a despicat pentru a-l lăsa să treacă, alături de ucenicul său, Elisei.

De fapt, după ce l-a lăsat urmaş pe Elisei, Sfântul Ilie a fost înălţat la cer, fără a mai trece prin moarte. Anumiţi exegeţi consideră că aceasta a fost răsplata Dumnezeiască primită de Ilie pentru viaţa curată pe care a dus-o.

Alţii spun că prorocul a fost înălţat la cer, într-un car de foc, pentru a se întoarce ca un al doilea Înaintemergător al lui Hristos, pentru a vesti a doua venire a Mântuitorului, când va veni să judece lumea.

Credinţe şi tradiţii de Sfântul Ilie

În credinţa populară, Sfântul Ilie are putere asupra tunetelor şi fulgerelor. Astfel, se crede că, în timpul furtunilor, el mână un car de foc prin cer şi trimite fulgere asupra diavolilor şi păcătoşilor. La car sunt înhămaţi doi sau patru cai înaripaţi.

Ca să scape, diavolii, s-ar ascunde pe sub streşini, în copaci şi chiar în trupul unor animale, pe care Sfântul le-ar mai lovi, ca să nu-i scape pe cei răi. De aceea, oamenii spuneau că e mai bine să nu ţii uşile şi ferestrele deschise pe timp de furtună, ca să nu se strecoare în casă vreun drac.

Mai mult chiar, dacă te prinde ploaia în pădure, se spune, e mai bine să îţi găseşti un luminiş şi să stai sub cerul liber - chit că te uzi până la piele - decât să te ascunzi pe sub copaci, unde trag toţi dracii.

De Sfântul Ilie, femeile duceau busuioc la slujbă şi-l puneau la iconostas. La final, îi dădeau foc, iar cenuşa o foloseau ca să vindece aftele copiilor. Până la ziua în care este prăznuit Prorocului Ilie, nu se mănâncă mere noi, pentru că mărul e copacul său. Se spune că cel care culege mere, pe lumea aceasta, înainte de Sfântul Ilie, la fel va face şi pe lumea cealaltă, doar că acolo nu le va putea mânca niciodată.

În plus, e bine să nu tune în ziua de sărbătoare, pentru că atunci toate fructele vor avea viermi, iar alunele vor seca cu toatele.  În unele zone, de Sfântul Ilie se fac pomeniri ale morţilor.

Citit 646 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.